- La vârsta de 16 ani, a intrat în sediul local al KGB-ului și a cerut un loc de muncă.
Când Vladimir Putin a preluat funcția de președinte interimar al Rusiei în ultima zi a secolului XX, fostul spion era o enigmă pentru mulți.
Președintele rus Boris Ielțin a făcut anunțul șocant pe 31 decembrie 1999 că își dă demisia, spunând telespectatorilor: „Rusia trebuie să intre în noul mileniu cu noi politicieni, noi fețe, oameni inteligenți, puternici și energici”.
În mijlocul unei corupții generalizate și a unor mari probleme politice și sociale, președinția lui Elțin devenise din ce în ce mai nepopulară și imprevizibilă. Deși a jucat un rol esențial în prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, mandatul său a coincis cu o perioadă traumatică pentru Rusia, care se transforma dintr-o economie de stat comunistă într-o economie de piață liberă.
La miezul nopții, succesorul lui Elțin, Vladimir Putin – o față nouă pentru noul mileniu – a susținut primul său discurs televizat ca președinte interimar.
„Nu va exista un vid de putere”, a promis el.
A existat și un avertisment: „Orice încercare de a depăși limitele legii și ale Constituției ruse va fi zdrobită decisiv”, a spus Putin.
Tânărul, în formă și sobru Putin s-a dovedit popular într-o țară obișnuită cu comportamentul imprevizibil al lui Elțin, care era atât de bețiv și nesănătos încât uneori devenea știre de presă atunci când reușea să ajungă în birou.
Ieșirea din obscuritate
Când Putin a devenit prim-ministru în august 1999, era un fost agent KGB scos dintr-o relativă anonimitate.
Până la sfârșitul anului, când a preluat funcția de președinte interimar, câștigase popularitate datorită liniei sale dure în războiul din republica separatistă Cecenia. Când au avut loc alegerile din martie 2000, Putin a fost confirmat ca președinte după ce a obținut aproape 53% din voturi în primul tur.
Sondajele sugerau că majoritatea rușilor își doreau stabilitate economică mai presus de orice. Mesajul de bază al lui Putin pentru alegători a fost că va face din Rusia o țară puternică din nou.
Noul lider al celei mai mari țări din lume ajunsese în vârf lăsând puține urme.
Era clar că bărbatul de 47 de ani îi plăcea să arate și să vorbească dur – un maestru de judo cu centura neagră care făcea declarații de genul „răufăcătorii sunt șobolani care trebuie zdrobiți”. Dar cum era el cu adevărat?
Putin a crescut la Sankt Petersburg, cunoscut atunci sub numele de Leningrad. Fondat de Țarul Petru cel Mare, era un oraș plin de influențe occidentale, dar și de ecouri ale marii istorii imperiale ruse.
BBC a vorbit în 2001 cu fostul antrenor de judo al lui Putin, care spunea că acesta era un elev deosebit care avea potențialul de a ajunge în echipa olimpică.
Anatoly Rakhlin explica că Putin era întotdeauna hotărât să câștige, dacă nu prin forță brută, atunci prin inteligență, reușind să-și înșele adversarii: „Putea să arunce cu aceeași abilitate în ambele direcții, stânga și dreapta. Iar adversarii lui, așteptând o aruncare din dreapta, nu o vedeau venind pe cea din stânga, așa că era destul de greu pentru ei să-l înfrângă, pentru că el îi păcălea constant.”
Copilăria tiranului
Putin s-a născut în 1952, la șapte ani după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, după asediul Leningradului care i-a ucis fratele mai mare și pe care părinții săi l-au supraviețuit cu greu.
A crescut într-un apartament de nefamiliști aglomerat, cu bucătărie și baie comune, plin de șobolani și gândaci.
În autobiografia sa, a povestit cum, pe când era copil, trebuia să lupte cu șobolanii pe scările blocului.
El a scris: „Odată am zărit un șobolan uriaș și l-am urmărit pe coridor până l-am împins într-un colț. Deodată a sărit și s-a aruncat asupra mea. A sărit de pe palier și a coborât pe scări.”
Tonul celebrei sale anecdote despre șobolanul prins într-un colț devine mai mult sau mai puțin agresiv în funcție de publicul său, conform prof. Nina Khrushcheva, stră-strănepoata fostului premier sovietic Nikita Hrușciov.
Vorbind în podcastul BBC din 2023, aceasta a spus: „Alege să o spună tot timpul pentru a arăta cum l-a format modestia copilăriei sale și cât de departe a ajuns, ce fel de inamici a avut de îndurat în viața sa; cum a început să îndure cele mai josnice forme de creaturi, apoi trecând să se confrunte cu tot felul de inamici, străini și interni”.
În umbra – un introvertit
Maria Osorina, prietenă din copilărie și psiholog, a spus în 2003 pentru BBC că a fost „supraviețuirea celui mai puternic” în mediul greu în care au crescut.
„Era mic, slab și destul de fragil, pentru că era copilul unor părinți în vârstă, și era foarte important pentru el să fie puternic, ca să nu fie bătut”, a spus ea.
Ea a menționat că familia avea valori puternice: patriotism și loialitate.
„Părinții lui îl iubeau foarte mult. El era centrul lumii lor, fiul pe care și-l doreau. Dar caracterul lor era foarte rezervat din natură – nu își arătau prea mult emoțiile. Tatăl era exterior foarte rece, iar mama la fel. Nu s-ar fi gândit niciodată să își sărute fiul în public – asta nu le-ar fi trecut prin minte.”
Prietenii și cunoscuții își aminteau de tânărul Putin ca fiind inteligent, dar rezervat.
„Nu era niciodată centrul atenției”, a spus colegul de școală Sergei Kudrov pentru BBC în 2001.
„Prefera să influențeze evenimentele de la distanță, un fel de ‘cardinal gri’, cum se spune. Era complet diferit de Boris Elțin. Țineți minte cum a urcat pe un tanc și a făcut semn ca toată lumea să-l urmeze? Nu ai fi putut să îți imaginezi că Putin ar face asta. Este un introvertit – un om al faptelor, nu al cuvintelor.”
Avea o dorință romantică de a deveni agent KGB și de a servi țara sub acoperire – poate jobul perfect pentru cineva care prefera să evite lumina reflectoarelor.
După propria sa mărturisire, inspirația lui a fost filmul sovietic de spioni din 1968, „Scutul și Sabia”. Acesta vorbea despre un dublu agent rus în Germania în timpul războiului, care fura documente pentru a sabota operațiunile naziste, pozând în același timp drept șofer.
La 16 ani a intrat în sediul KGB și a cerut un loc de muncă
Putin nu a renunțat niciodată la ambiția sa din copilărie de a deveni ofițer de informații, urmând această cale chiar și prin universitate și pregătirea KGB-ului.
La vârsta de 16 ani, a intrat în sediul local al KGB-ului și a cerut un loc de muncă. I-au spus să studieze dreptul și apoi să aștepte. Șase ani mai târziu, a fost recrutat de agenție. Timp de mai mult de 16 ani, Putin a trăit o viață dublă de agent de informații.
Când a căzut Zidul Berlinului, el servea în Germania de Est. S-a întors într-o Rusie în care toate vechile certitudini se prăbușeau.
În 1991, Putin a devenit adjunct al noului primar al Leningradului, Anatoly Sobchak. Când Sobchak a fost dat afară, Kremlinul l-a recrutat pe Putin.
Pe măsură ce administrația Elțin se apropia de sfârșit, Putin a urcat încet, până când, în 1999, a fost numit prim-ministru. Omul venit din nimic a devenit brusc prezent peste tot.
Pentru vechea prietenă a lui Putin, Maria Osorina, în 2003, conducerea sa a fost o gură de aer proaspăt: „M-am născut în 1950 și de atunci nu am mai avut niciodată un lider care să fie plăcut la vedere. Nu mi-a plăcut niciunul iar Putin este prima persoană care a condus Rusia de la Revoluție, care îmi place foarte mult, este prima persoană normală de care nu ne este rușine”.
Putin este la putere de un sfert de secol, mai mult decât orice lider din Kremlin de la dictatura sovietică a lui Iosif Stalin încoace.
Acum, la vârsta de 72 de ani și în al cincilea mandat de președinte, a scris Paul Kirby de la BBC la începutul acestui an, „toate aparențele de opoziție față de conducerea sa au dispărut și există puține lucruri care să-l oprească să rămână la putere, dacă dorește, până în 2036”.
