Un fost huligan de fotbal de extremă dreapta are un suport electoral puternic în cursa prezidențială într-un an electoral important pentru români.
România se pregătește pentru alegeri prezidențiale și parlamentare care au scos la iveală laturile mai puțin plăcute ale politicii sale, întrucât o tendință de introspecție amară domină în fața problemelor regionale critice, scrie Politico.
Rezultatul electoral ar putea menține România pe calea ei, în mare parte pro-europeană, centristă – sau ar putea înclina-o către politici mai nativiste care ar suna alarma la Bruxelles din cauza proximității strategice a țării de Ucraina și a rolului său ca economie cheie din sud-estul Europei.
De la un candidat care a ocupat recent funcția de adjunct al șefului NATO, dar este acuzat că are legături cu un propagandist de la Kremlin, la altul care laudă deschis un lider fascist, alegătorii români se confruntă cu un peisaj politic puternic polarizat.
Cu o lună rămasă până la primul tur al alegerilor prezidențiale, nu există un favorit clar. Greii tradiționali precum Partidul Social Democrat (PSD) și PNL-ul liberal-naționalist se luptă să meargă înainte, afectați de percepția publică pe termen lung că sunt corupți și vulnerabili la clientelism.
Non-problemele acaprează problemele reale
Problemele de securitate – cum ar fi România care se confruntă cu dronele rusești rătăcite și atacurile asupra navelor care transportă cereale în largul coastelor sale – sunt doar un subiect minor de discuție pe măsură ce campania se încinge.
Totuși, temele naționaliste care pun în joc temerile populației că țara lor este neputincioasă și irelevantă pe scena internațională – sau, și mai rău, uitată – sunt o caracteristică recurentă a politicii românești.
O identitate bazată pe un amestec ciudat de credință ortodoxă orientală și o limbă romanică a întărit istoric statutul de străin perceput al țării în regiunea balcanică, determinând atât pe fasciștii celui de-al Doilea Război Mondial, cât și apoi pe regimul comunist postbelic al lui Nicolae Ceaușescu să sublinieze puternic retorica etnocentrică.
„Singurul subiect de dezbatere care pătrunde în alegeri – dar nu doar în alegeri – este naționalismul sau fabricarea de non-probleme pentru a distrage atenția de la problemele reale din țară”, a spus Rufin Zamfir, expert în radicalism și probleme de securitate la GlobalFocus Center, un think tank.
„Oamenii au crescut cu asta și au crescut să se aștepte la asta în politică”, a adăugat el.
AUR – ”mândria națională”
În fruntea mișcării se află Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), un partid de extremă dreapta care a pătruns în legislativul României în 2020, în prima sa încercare, ca un grup axat pe o singură problemă, promovând unificarea cu Moldova.
De atunci, a oscilat între moderarea unora dintre opiniile sale radicale – chiar fiind discutată ca un potențial partener de coaliție de guvernare cu PSD – până la comentarea că Holocaustul a fost o „problemă minoră” într-o țară care și-a pierdut cea mai mare parte a populației evreiești în al Doilea Război Mondial în lagărele morţii şi la pogromuri.
Fondatorul AUR George Simion, un activist de extremă-dreapta devenit șef de partid, este cotat cu 20 la sută în cursa prezidențială, după premierul PSD Marcel Ciolacu cu 26 la sută și chiar înaintea candidatului PNL Nicolae Ciucă, șeful Senatului României, care este la 17 la sută, conform Socipol consulting .
Simion, care s-a autointitulat recent „un președinte al celor mulți” care refuză „să îngenuncheze în fața trădătorilor națiunii” și susține că vrea pacea în Europa, „la fel ca Donald Trump”, a susținut , de asemenea , că Holocaustul a fost „o problem minoră” despre care copiii nu trebuie să învețe la școală.
Înainte de a intra în politică, a fost membru al grupului de huligani de fotbal de extremă dreapta Honor et Patria.