O reînarmare pe termen lung a Europei este necesară pentru a învinge ambițiile imperiale rusești, a declarat ministrul de externe al Poloniei.
Radosław Sikorski a cerut, de asemenea, votul majoritar pentru sancțiunile UE și pentru o brigadă mecanizată a UE de 5.000 de oameni.
Într-un interviu acordat The Guardian, Sikorski a spus că Polonia sprijină dreptul Ucrainei de a lovi ținte militare în interiorul Rusiei, argumentând că Occidentul trebuie să înceteze să se limiteze constant în ceea ce face pentru a sprijini Ucraina.
Consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, a declarat că este împotriva folosirii armelor americane pe teritoriul Rusiei.
Sikorski, educat la Universitatea din Oxford alături de David Cameron, a fost la Londra pentru o întâlnire bilaterală cu secretarul de externe.
Europa rămâne în urmă
Sikorski a fost o figură esențială în readucerea Poloniei în curentul principal al politicii externe europene, deoarece alegerile din octombrie anul trecut au condus la un nou guvern de coaliție și la încheierea celor opt ani de guvernare din partea partidului naționalist de dreapta Lege și Justiție.
Tocmai venise de la o întâlnire la Berlin cu miniștrii de externe ai Franței și Germaniei în așa-numitul format triunghi Weimar, o grupare văzută acum ca noua putere politică a UE.
Deși a spus că Rusia câștigă în principal mici victorii, grupul de la Weimar a susținut o încercare pe scară largă de a umple golurile mari în capacitățile de apărare ale UE formate la sfârșitul războiului rece.
Polonia cheltuiește 4% din PIB-ul său pentru apărare, iar Sikorski a spus că alte țări ar trebui să facă la fel.
El a spus că acest lucru necesită o reorientare militară, adăugând că în perioada „dividendului păcii și războiului expediționar, ne-am concentrat pe platforme și arme de înaltă valoare, de înaltă tehnologie. Abia acum redescoperim că, de fapt, ai nevoie doar de milioane de proiectile. Aveți nevoie și de volume mari de produse low-tech.”
El a spus: „Am permis ca toate aceste unități de producție să fie închise după sfârșitul războiului rece. Costă bani să convingi companiile să țină liniile de producție în rezervă. Pur și simplu nu am plătit banii. Asta făcea parte din dividendul păcii. Și din retrospectivă pare o greșeală. Este evident că Europa rămâne în urmă, iar baza tehnologică și industrială a UE suferă de ani de subinvestiții.”
