Oamenii de ştiinţă care investighează posibilele efecte ale microplasticelor asupra sănătăţii au descoperit unele rezultate iniţiale îngrijorătoare într-un experiment preclinic.
Atunci când rozătoarele tinere şi bătrâne au băut fragmente microscopice de plastic aflate în suspensie în apa lor pe parcursul a trei săptămâni, cercetătorii de la Universitatea din Rhode Island au descoperit că urme de poluanţi s-au acumulat în fiecare organ al micilori mamifere, inclusiv în creier.
Prezenţa acestor microplastice a fost însoţită, de asemenea, de modificări comportamentale asemănătoare demenţei la om, precum şi de modificări ale markerilor imunitari din ficat şi creier.
„Pentru noi, acest lucru a fost izbitor. Nu au fost doze mari de microplastice, dar în doar o perioadă scurtă de timp, am văzut aceste schimbări”, explică cercetătorul în neuroştiinţe Jaime Ross.
Nimeni nu înţelege cu adevărat ciclul de viaţă al acestor microplastice în organism, aşa că o parte din ceea ce au dorit să abordeze cercetătorii a fost legat de ce se întâmplă pe măsură ce organismul îmbătrâneşte: „Este organismul mai susceptibili la inflamaţii sistemice cauzate de aceste microplastice pe măsură ce îmbătrânim? Poate corpul uman să scape de ele la fel de uşor? Celulele umane răspund diferit la aceste toxine?”.
Este posibil ca rezultatele să nu se traducă direct la oameni, dar studiile care implică modele animale ca acestea reprezintă un prim pas esenţial în cercetarea clinică.
Microplasticele se ascund în intestinul uman
Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit că microplasticele se ascund în intestinul uman, circulă în sânge nostru, se adună adânc în plămâni şi se infiltrează până la placentă.
În 2021, toxicologii au avertizat că viitoarele studii ar trebui să abordeze de urgenţă care este impactul acestor poluanţi asupra sănătăţii umane, mai ales că expunerea este acum aproape imposibil de evitat.
În cadrul experimentelor recente, atât şoarecilor bătrâni, cât şi celor tineri li s-a administrat apă tratată cu microplastice din polistiren fluorescent.
Unora dintre şoareci li s-a dat, de asemenea, apă normală de băut, ca martor.
Pe parcursul celor trei săptămâni de studiu, comportamentul şoarecilor a fost evaluat în mod regulat în cadrul unor teste în câmp deschis care încurajează comportamentul explorator.
De asemenea, aceştia au fost supuşi unor teste de lumină-întuneric, care se bazează pe aversiunea naturală a rozătoarelor faţă de zonele puternic luminate.
În comparaţie cu grupul de control, şoarecii care au băut apă contaminată cu microplastic timp de trei săptămâni au prezentat schimbări comportamentale semnificative, schimbări care au fost deosebit de pronunţate în special în rândul şoarecilor mai în vârstă.
