Soluția prin care sunt create două state independente a fost propusă de mult timp ca cea mai bună speranță de pace în conflictul israelo-palestinian.
La sfârșitul anilor 1990, Acordurile de la Oslo au creat speranța că s-ar putea ajunge la un acord care să le ofere israelienilor și palestinienilor propriile lor teritorii. Dar acum, diverși factori i-au lăsat pe mulți să creadă că perspectiva unei soluții cu două state este mai îndepărtată ca niciodată.
Soluția consta în înființarea unui stat palestinian independent alături de cel existent al Israelului – oferind ambilor oameni propriul lor teritoriu.
Este poziția oficială a Regatului Unit, a SUA, a Națiunilor Unite – și chiar a Israelului însuși – dar mulți spun acum că există puține speranțe de a mai realiza acest lucru.
Cum ar arăta – și cum ar fi împățite locurile?
Cel mai mare obstacol în calea unei soluții cu două state este să decidă care ar fi granițele unui potențial stat palestinian.
Mulți cred că ar trebui să fie aceleași care au existat înainte de războiul de șase zile din 1967, în care Israelul a ocupat Ierusalimul de Est, Cisiordania și Gaza.
De atunci, un număr tot mai mare de așezări israeliene au fost înființate în Cisiordania, aproximativ 600.000 de israelieni trăind acum acolo și în Ierusalimul de Est ocupat.
Deși aceste așezări sunt considerate ilegale conform dreptului internațional, existența lor face ca teritoriul să fie din ce în ce mai dificil de desemnat drept palestinian.
Crearea Israelului și războiul arabo-israelian ulterior din 1948 i-au forțat pe palestinieni să părăsească casele lor, în ceea ce este cunoscut sub numele de Nakba sau „catastrofa” în engleză.
Ca atare, ONU a acordat aproximativ pentru 750.000 de persoane statutul de refugiat, definiți ca fiind persoane „al căror loc normal de reședință a fost Palestina în perioada 1 iunie 1946 – 15 mai 1948 și care și-au pierdut atât casa, cât și mijloacele de trai ca urmare a conflictului din 1948″.
Dar, conform acelorași criterii, 5,9 milioane de palestinieni – care trăiesc în Cisiordania, Gaza, Ierusalimul de Est și în tabere din Iordania, Liban și Siria – se califică acum la același statut și mulți și-ar dori să se întoarcă în patria lor.
Nu ar exista loc pentru acest număr crescut de oameni în interiorul teritoriilor ocupate, ceea ce înseamnă că unii ar trebui să fie relocați pe teritoriul israelian, ceea ce contravine ideii Israelului de soluție cu două state.
