Europa are doar o fracțiune din capacitățile de apărare aeriană necesare pentru a-și proteja flancul estic, conform propriilor calcule interne ale NATO, scoțând la iveală amploarea vulnerabilităților continentului, scrie Financial Times.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a subliniat importanța apărării aeriene, întrucât Kievul imploră vestul pentru sisteme și rachete suplimentare pentru a-și proteja orașele, trupele și rețeaua energetică împotriva bombardamentelor zilnice.
Dar, potrivit persoanelor familiarizate cu planurile confidențiale de apărare elaborate anul trecut, statele NATO sunt capabile să ofere mai puțin de 5% din capacitățile de apărare aeriană considerate necesare pentru a-și proteja membrii din Europa Centrală și de Est împotriva unui atac la scară largă, mai arată sursa citată.
Un diplomat al NATO a spus că capacitatea de a se apăra împotriva rachetelor și a loviturilor aeriene este „o parte majoră a planului de apărare a Europei de Est de invazie”, adăugând: „Și în acest moment, nu avem asta”.
Miniștrii de externe ai NATO se vor reuni joi la Praga pentru două zile de discuții menite să pregătească un summit al liderilor alianței la Washington, în iulie, unde consolidarea apărării europene va fi un subiect central.
Ucraina cere apărare aeriană, dar Europa nu are nici pentru ea
Eşecul statelor europene membre NATO din ultimele luni de a furniza Ucrainei echipamente suplimentare de apărare aeriană a subliniat stocurile lor limitate de astfel de sisteme, care sunt costisitoare şi a căror fabricare cere timp. De asemenea, a provocat o serie de iniţiative, care se suprapun, în încercarea de a se găsi soluţii pe termen lung.
Anul trecut, Germania a lansat iniţiativa Sky Shield, împreună cu peste 10 alte ţări din UE, pentru a dezvolta un sistem comun de apărare antiaeriană care să utilizeze tehnologie dezvoltată de SUA şi Israel.
Cu toate acestea, Franţa a criticat public propunerea şi a oferit un concept rival susţinut de un număr mai mic de aliaţi.
Săptămâna trecută, Polonia şi Grecia au solicitat Comisiei Europene să contribuie la dezvoltarea şi, eventual, să ajute la finanţarea unui sistem paneuropean de apărare antiaeriană, o propunere pe care preşedinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a arătat că o va susţine.
Într-o scrisoare trimisă Ursulei von der Leyen, prim-miniştrii grec şi polonez Kyriakos Mitsotakis şi Donald Tusk au descris apărarea aeriană drept o „vulnerabilitate majoră în securitatea” europeană, adăugând că războiul din Ucraina „(ne-a) învăţat lecţii pe care nu le mai putem ignora”.
Unele capitale ale UE au sugerat creşterea datoriei comune pentru a finanţa proiectele de apărare.
Proliferarea dronelor de atac ieftine, cu rază lungă de acţiune, folosite de Rusia împotriva Ucrainei, a sporit aceste îngrijorări. „Atacurile cu rază lungă de acţiune nu mai sunt o capacitate a unei superputeri”, a declarat un oficial occidental din domeniul apărării.
Descurajarea NATO împotriva Rusiei rămâne puternică
Un oficial NATO a declarat că apărarea antiaeriană şi antirachetă „sunt priorităţi de top”, dar a recunoscut că „stocurile sunt reduse”.
„Noile planuri de apărare ale NATO sporesc în mod semnificativ cerinţele de apărare aeriană şi antirachetă în ceea ce priveşte cantitatea şi disponibilitatea”, a declarat oficialul, adăugând că ţările investesc în noi capacităţi de apărare aeriană, inclusiv în avioane de luptă.
„Aşadar, suntem încrezători că descurajarea NATO împotriva Rusiei rămâne puternică”, a adăugat acesta.
În Marea Britanie, cele şase distrugătoare Type 45 ale Marinei Regale sunt echipate cu sisteme de apărare împotriva rachetelor balistice, dar navele au fost afectate de defecte de proiectare.
Armata britanică dispune, de asemenea, de şase sisteme de apărare antiaeriană terestră de ultimă generaţie Sky Sabre, dar interceptorii lor de rachete au o rază de acţiune de numai 40 km, iar două dintre sisteme se află în străinătate.
„Capacitatea de apărare aeriană a Regatului Unit este complet inadecvată”, a declarat Jack Watling, cercetător senior la think-tank-ul Royal United Services Institute (RUSI) din Londra.
Integrarea completă a diverselor sisteme de apărare aeriană din Europa ar putea contribui la compensarea acestui deficit prin crearea unei reţele dense de senzori şi interceptori pe întregul continent. Dar „încercările de a actualiza infrastructura de comandă şi control a NATO pentru apărarea aeriană nu au fost niciodată demarate”, spune Watling.
