Uniunea Europeană trebuie să înceapă să elaboreze planuri concrete pentru a face față unei Europe cu 4 grade Celsius mai caldă din cauza schimbărilor climatice, au avertizat marți consilierii științifici ai blocului comunitar, scrie Politico.
Aceasta ar însemna acceptarea faptului că lumea se îndreaptă către o creștere catastrofală a temperaturilor, care va depăși cu mult țintele stabilite prin Acordul de la Paris și va perturba profund viața europenilor.
„Clima Europei se schimbă rapid. Nu este un risc îndepărtat sau abstract”, a declarat Ottmar Edenhofer, președintele Consiliului științific consultativ european pentru schimbări climatice.
Pe măsură ce planeta se încălzește, fenomenele meteorologice extreme — precum inundațiile și seceta — reprezintă o amenințare tot mai mare pentru societatea, economia și ecosistemele Europei.
În ultimii ani, zeci de mii de europeni au murit în timpul valurilor de căldură, iar alte sute în urma revărsării râurilor; costurile anuale pentru repararea pagubelor provocate de dezastrele climatice au ajuns la o medie de 45 de miliarde de euro.
Cu toate acestea, eforturile UE de a se pregăti pentru impactul actual și viitor al încălzirii globale sunt insuficiente și fragmentate, lipsind o viziune coerentă, a avertizat Edenhofer.
„UE nu are o înțelegere comună a ceea ce ar trebui să pregătească la nivel colectiv, ceea ce duce la evaluări inconsecvente ale riscurilor climatice și, adesea, subminează gestionarea riscurilor”, a spus el.
Până în 2100, continentul va fi cu 4 grade Celsius mai cald
În opinia consiliului, blocul comunitar ar trebui să își planifice măsurile plecând de la premisa că, până în 2100, continentul va fi cu 4 grade Celsius mai cald față de perioada preindustrială. Recomandarea reflectă un plan recent al guvernului francez de a pregăti Franța pentru un scenariu de +4°C.
Pe lângă stabilirea unei baze comune de pregătire, consiliul recomandă încă patru măsuri pentru a face Europa mai rezilientă climatic — de la stabilirea unor ținte obligatorii de adaptare până la integrarea riscurilor climatice în planificarea bugetară a UE.
Multe dintre aceste recomandări, care presupun noi ținte și evaluări, contravin tendinței de dereglementare care domină Bruxelles-ul. În raport, cercetătorii critică inclusiv slăbirea cerințelor de raportare privind standardele verzi de către executivul european.
Totuși, recomandările consiliului — un consorțiu independent de oameni de știință însărcinat prin legea UE să ofere orientări privind politica climatică — au adesea influență semnificativă. Raportul din 2023, care recomanda reducerea emisiilor cu cel puțin 90% până în 2040, a contribuit decisiv la adoptarea acestui obiectiv la nivelul instituțiilor europene.
Raportul actual privind pregătirea pentru riscurile climatice — cunoscută în limbajul politic drept „adaptare” — este deosebit de oportun, deoarece Comisia Europeană lucrează la un nou cadru de consolidare a rezilienței climatice, așteptat spre finalul anului.
„Recomandările noastre sunt orientate către viitoarea legislație”, a subliniat Edenhofer.
Adaptare pentru a supraviețui
Deși UE dispune de un cadru legislativ amplu pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, nu există în prezent ținte sau politici clare privind adaptarea.
Acest lucru se explică parțial prin dificultatea elaborării unor politici la nivel continental pentru efecte climatice care diferă semnificativ între cele 27 de state membre și chiar în interiorul acestora. Sudul Europei este mai vulnerabil la valuri de căldură decât nordul, iar zonele de coastă se confruntă cu riscuri diferite față de regiunile montane.
Totuși, eforturile de reducere a emisiilor — cunoscute drept „mitigare” — au primit în general mai multă atenție și investiții, deoarece vizează cauza schimbărilor climatice, în timp ce adaptarea se concentrează asupra efectelor acestora.
Oamenii de știință insistă că ambele abordări sunt esențiale. „Succesul eforturilor globale de reducere a emisiilor este crucial pentru a determina nivelul viitoarelor creșteri de temperatură și amploarea riscurilor globale”, a spus Edenhofer. „Adaptarea poate reduce riscurile climatice și daunele asociate.”
De exemplu, secetele din sudul Europei vor deveni mai frecvente și mai intense pe măsură ce temperaturile globale cresc. Potrivit Grupului interguvernamental al ONU privind schimbările climatice (IPCC), peste o treime din populația regiunii s-ar putea confrunta cu deficit de apă la o încălzire globală de 2°C, iar la 3°C această proporție s-ar dubla. Limitarea încălzirii globale reduce acest risc.
Pentru riscurile rămase, statele pot adopta măsuri de adaptare — precum orientarea agricultorilor către culturi mai rezistente la secetă sau o gestionare mai eficientă a resurselor de apă. Cu cât încălzirea este mai severă, cu atât crește riscul ca anumite regiuni și sectoare economice să nu mai poată face față.
În prezent, UE dispune doar de o strategie generală de adaptare adoptată în 2021. Majoritatea statelor membre au planuri sau legi naționale în domeniu, însă atât Agenția Europeană de Mediu, cât și Curtea Europeană de Conturi au avertizat că legislația diferă considerabil între țări și că unele strategii se bazează pe date științifice depășite.
