Paștele ortodox: Sărbătoarea bucuriei și speranței, marcată de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, debutează duminică și se desfășoară pe parcursul a trei zile.
Ceremonii religioase solemne au loc la Ierusalim, locul sfânt al creștinătății, și în toate colțurile lumii unde există comunități de credincioși ortodocși.
Paștele este considerată cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin, simbolizând victoria vieții asupra morții și triumful binelui asupra răului.
Vestea Învierii Mântuitorului este celebrată prin salutul tradițional „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”.
Bucuria acestei sfinte sărbători se revarsă pe parcursul a 40 de zile, până la Înălțarea Domnului, aducând cu ea speranță, credință și renaștere spirituală.
Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică.
Paşte vine din ebraicul pesah – trecere. Paştele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roşie, din robia Egiptului în pâmântul făgaduinţei, Canaan. Paştele creştinilor este, în primul rând, sărbătoarea Învierii Domnului.
În prezent, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte Crăciunul după calendarul gregorian şi Paştele după cel iulian.
Biserica Ortodoxă Finlandeză şi cea Estoniană sunt singurele biserici ortodoxe care sărbătoresc Paştele după calendarul gregorian.
Paștele ortodox – Tradiţii
Slujba de Înviere: Momentul culminant al sărbătorilor pascale
Slujba de Înviere, cunoscută și sub denumirea de Slujba Învierii Domnului, reprezintă punctul central al celebrării Paștelui ortodox. Ceremonia debutează în jurul orei 23:00, în interiorul lăcașurilor de cult, cu citirea Evangheliei Învierii și procesiunea Luminii Sfânte.
Proclamarea Învierii: Momentul de apogeu
Momentul culminant al Slujbei de Înviere îl constituie proclamarea Învierii Mântuitorului. După citirea Evangheliei, preotul anunță cu voce tare: „Hristos a înviat!”, iar credincioșii răspund cu „Adevărat a înviat!”. Această proclamare are loc în afara bisericii, semnificând că vestea Învierii se adresează tuturor oamenilor, indiferent de credință.
Lumina Sfântă: Simbol al speranței și al vieții veșnice
La miezul nopții, preotul iese din biserică purtând o lumânare aprinsă, simbol al Luminii Sfânte coborâte de la Ierusalim. Credincioșii se adună cu lumânări aprinse pentru a primi Lumina Sfântă, simbolizând lumina credinței și speranței în viața veșnică.
Tradiția Paștei: Împărtășirea Luminii și a bucuriei
În multe zone, Lumina Sfântă este împărțită credincioșilor împreună cu bucățele de pâine sfințită, numită Paște. Acest gest simbolizează împărtășirea bucuriei Învierii și a speranței în victoria vieții asupra morții.
După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul avându-l în frunte pe preot, dascăl şi cântăreţi înconjoară biserica de trei ori, cântând „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până în jurul orei 03.00 dimineaţa.
Credincioşii care au postit în toate cele şapte săptămâni se pot împărtăşi în Noaptea de Înviere. După slujbă, este tradiţia ca preotul să dezlege bucatele pe care le aduc credincioşii la biserică – ouă vopsite, cozonac, pască sau friptură – şi să le sfinţească, astfel că prima masă „de dulce” se ia în biserică.
Paștele ortodox – Ouăle vopsite
Una dintre tradiţiile străvechi de Paşte o reprezintă ouăle vopsite.
Prezenţa în creştinism a ouălor roşii este una simbolică şi reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe dintre mormintele vechi ale creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă şi se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În antichitate, în special la egipteni, oul era simbol al lumii şi al eternităţii, din moment ce forma lui pare a fi una perfectă şi fără început.
Pentru iudei, dar şi pentru păgâni, ouăle erau simboluri ale creaţiei şi ale învierii. Creştinii, încă de la început, au legat de ouăle roşii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos, dar şi pe cel al creării din nou a lumii, culoarea roşie însemnând sângele Domnului curs pe Cruce.
„Oul pascal“ reprezintă, pe de altă parte, simbolul văzut al învierii morţilor, a cărei garanţie este însăşi Învierea cea din morţi a Domnului. Din tradiţia creştină mai ştim că Maria Magdalena s-ar fi înfăţişat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-ar fi spus: „Hristos a înviat!“. Există opinii potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roşii în cadrul sărbătorii Paştilor.
Un alt obicei de Paşti este acela ca după slujbă credincioşii să meargă la cimitir, unde aprind lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt date de pomană celor sărmani.
Duminică, spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca „A doua Înviere”, la care vor fi citite în 12 limbi versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan.
