Matematica foametei în Gaza este simplă. Palestinienii nu pot părăsi teritoriul, războiul a distrus agricultura, iar Israelul a interzis pescuitul, ceea ce înseamnă că aproape fiecare calorie consumată trebuie adusă din afară.
Israelul știe exact câtă mâncare este necesară.
De decenii, reglează nivelul foamei în Gaza, calculând inițial cantitățile de provizii pentru a pune presiune fără a provoca foamete completă, scrie The Guardian.
„Ideea este să punem palestinienii la regim, dar nu să-i lăsăm să moară de foame”, declara în 2006 un consilier al fostului premier Ehud Olmert. Un tribunal israelian a ordonat publicarea documentelor care detaliau aceste calcule macabre doi ani mai târziu.
Cogat, agenția israeliană care controlează încă livrările de ajutor spre Gaza, a calculat că palestinienii aveau nevoie de un minim de 2.279 de calorii pe zi per persoană, furnizate prin 1,836 kg de alimente.
Stare de foamete
Astăzi, organizațiile umanitare cer un minim și mai redus: 62.000 de tone metrice de alimente uscate și conservate pentru 2,1 milioane de oameni pe lună, adică aproximativ 1 kg de alimente de persoană pe zi.
În timp ce Gaza a intrat într-o stare de foamete în vara aceasta, oficialii israelieni au negat existența înfometării în masă, au acuzat Hamas că fură ajutoarele sau au dat vina pe ONU pentru distribuția eșuată, publicând imagini cu paleți de ajutoare nepreluați la graniță.
Ei au indicat distribuțiile haotice de alimente realizate de Gaza Humanitarian Foundation (GHF), o organizație sprijinită de SUA și Israel, drept dovadă că palestinienii au acces la hrană.
Totuși, datele publicate de guvernul israelian arată clar că Gaza este înfometată. Între martie și iunie, Israelul a permis intrarea a doar 56.000 de tone de alimente – mai puțin de un sfert din necesarul minim pentru acea perioadă.
Chiar dacă fiecare sac de făină ONU ar fi fost distribuit corect, foametea tot ar fi fost inevitabilă. Palestinienii pur și simplu nu aveau ce mânca.
Livrările de mâncare sunt „mult sub nivelul necesar”
Potrivit experților susținuți de ONU în securitate alimentară, în Gaza se desfășoară acum un „scenariu de foamete extremă”. Livrările sunt „mult sub nivelul necesar”, în condițiile unor „restricții drastice” privind intrarea proviziilor, arată raportul IPC (Integrated Food Security Phase Classification), care citează datele israeliene.
Comitetul de revizuire a foametei (FRC), un grup independent de experți, a declarat că ajutoarele sunt „cu mult sub necesar” și a criticat în special GHF.
„Analiza noastră a pachetelor alimentare GHF arată că planul lor de distribuție ar duce la foamete în masă, chiar și fără violențele raportate”, a precizat FRC.
În martie și aprilie, Gaza a fost complet sub asediu – nu a intrat nicio cantitate de hrană. În mai, Netanyahu a reluat parțial livrările, sub presiunea internațională în fața „crizei foametei”.
Datele ONU arată că doar câteva săptămâni de ajutor suplimentar în ianuarie și februarie au fost suficiente pentru a salva Gaza de la foamete. Dar în mai, livrările au fost doar un firicel – insuficiente pentru a opri declinul.
După două luni, amploarea suferinței a generat un nou val de indignare internațională, inclusiv solicitări din partea lui Donald Trump de a aduce „fiecare gram de mâncare” copiilor înfometați.
Pentru Israel foametea este o ”problemă logistică”
Ca răspuns, Netanyahu a promis doar ajutoare „minime”. Numărul camioanelor cu alimente a crescut, dar rămâne sub nivelul necesar pentru a hrăni populația, cu atât mai puțin pentru a opri foametea.
Aprovizionarea aeriană – folosită ocazional pe durata războiului – a fost reluată, cu Franța, Germania, Marea Britanie, Egipt, Iordania și Emiratele Arabe Unite anunțând zboruri. Totuși, parașutarea de alimente este costisitoare, ineficientă și uneori fatală.
Anul trecut, cel puțin 12 persoane s-au înecat încercând să recupereze pachete căzute în mare, iar alte cinci au murit după ce paleții au căzut peste ele.
În primele 21 de luni de război, 104 zboruri au oferit hrană suficientă pentru doar patru zile în Gaza, conform datelor israeliene. Costurile au ajuns la zeci de milioane de dolari. Cu acești bani, s-ar fi putut aduce mult mai multe provizii cu camioane.
Aceste zboruri permit Israelului și aliaților săi să prezinte foametea drept o problemă logistică, nu una creată prin politici de stat.
Parașutările sunt, în general, o ultimă soluție pentru crize în care forțele ostile sau geografia fac imposibile livrările pe cale rutieră. În Gaza, singurul obstacol este blocada impusă de Israel – un aliat al multor națiuni occidentale, inclusiv Marea Britanie și SUA, care îl înarmează.
