Cercetători din întreaga lume și-au pus „pălăriile de detectivi” în acest an pentru a oferi răspunsuri la întrebări care au persistat timp de decenii sau chiar secole. Descoperirile, extrem de provocatoare intelectual, oferă noi modalități de a înțelege trecutul.
Explorările arheologice ale unor situri istorice au adus perspective noi. Analiza unei cariere care conținea statui neterminate a arătat modul în care navigatorii polinezieni au creat uriașele capete de piatră întâlnite pe Rapa Nui, cunoscută și sub numele de Insula Paștelui.
Între timp, un nou proiect de cercetare din Pompei a scos la iveală o scară din piatră care ar putea ajuta la reconstruirea aspectului pe care îl avea odinioară silueta orașului roman antic, înainte ca erupția vulcanică din anul 79 d.Hr. să îl îngroape sub un strat gros de cenușă.
O combinație de analize microbotanice și imagini aeriene ample realizate cu drone le-a permis cercetătorilor să formuleze o nouă ipoteză privind cine a creat misterioasa „bandă de găuri” – o formațiune alcătuită din aproximativ 5.200 de gropi răspândite în Anzii peruvieni.
Unele cercetări au generat mai multe întrebări decât răspunsuri, precum încercările inventive ale specialiștilor de a stabili cauza morții celebrei scriitoare Jane Austen, analizându-i propriile scrieri, în lipsa documentelor medicale.
Iată câteva dintre cele mai memorabile descoperiri din 2025 care au oferit răspunsuri la mistere istorice vechi de mult timp.
O mumie misterioasă
O infiltrație de apă într-o criptă ce adăpostea așa-numitul „capelan uscat la aer” a ajutat la dezvăluirea identității unui corp neobișnuit de bine conservat, păstrat într-o biserică dintr-un sat izolat din Austria încă din anii 1700.
Cu pielea și țesuturile intacte, trupul mumificat – despre care se credea că aparține unui cleric din secolul al XVIII-lea – a dat naștere unor speculații privind presupuse proprietăți vindecătoare și chiar zvonuri că ar fi fost otrăvit.
Lucrările de renovare pentru remedierea daunelor provocate de apă au impus mutarea corpului, oferind ocazia efectuării de tomografii computerizate, analize ale oaselor și țesuturilor, precum și datare cu radiocarbon. Cercetătorii au stabilit că rămășițele îi aparțineau lui Franz Xaver Sidler von Rosenegg, un aristocrat care a fost călugăr înainte de a deveni vicar parohial la St. Thomas am Blasenstein.
Echipa a descoperit nu doar că o metodă de îmbălsămare necunoscută anterior a fost responsabilă pentru starea de conservare prin uscare la aer, ci a propus și o nouă ipoteză privind cauza morții sale, rezolvând totodată misterul unui obiect din sticlă găsit în interiorul rămășițelor.
Barca fără origine
Barca Hjortspring, expusă la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga, a fost mult timp un obiect de origine misterioasă.
Arheologii au excavat pentru prima dată ambarcațiunea din lemn dintr-o mlaștină de pe insula daneză Als în anii 1920, la peste 2.000 de ani după ce se scufundase. Barca era încărcată cu arme, sugerând că transporta războinici hotărâți să atace insula.
Nu existau indicii privind locul de proveniență al bărcii sau identitatea celor aflați la bord – până acum.
O nouă analiză a materialelor din care era construită nava sugerează că aceasta a călătorit mult mai departe decât se credea anterior, ceea ce indică faptul că atacul a fost probabil premeditat. Mai mult, o amprentă umană parțială găsită în reziduuri de gudron ar putea oferi o legătură directă cu unul dintre membrii echipajului.
„Amprentele sunt foarte rare pentru această perioadă și zonă”, a declarat autorul principal al studiului, Mikael Fauvelle, profesor asociat și cercetător în cadrul Departamentului de Arheologie și Istorie Antică al Universității Lund din Suedia, adăugând că „a găsi una pe o barcă atât de unică este extrem de special”.
Confuzie de identitate din Epoca Glaciară
Cu peste 14.000 de ani în urmă, o vizuină s-a prăbușit peste doi pui femelă în nordul Siberiei, prinzându-i sub dărâmături. Rămășițele mumificate ale așa-numiților „Pui de la Tumat”, considerați surori, au fost descoperite separat în 2011 și 2015.
Puii erau atât de bine conservați încât încă aveau blană, iar urme ale ultimei mese erau prezente în stomacurile lor. Cercetătorii au crezut inițial că ar putea fi câini domestici timpurii sau lupi îmblânziți care trăiau în apropierea oamenilor.
O armată sortită pieirii
Atunci când Napoleon Bonaparte a invadat Rusia în 1812, împăratul francez conducea o armată de peste o jumătate de milion de oameni.
Șase luni mai târziu, doar o fracțiune – estimată la câteva zeci de mii – s-a întors în Franța după retragerea forțată. Deși combinația dintre lupte, foamete, frig și o epidemie de tifos a fost considerată responsabilă pentru pierderea tragică a sute de mii de soldați, dovezi genetice au indicat vinovați suplimentari.
„Anterior, credeam că o singură boală infecțioasă a decimat armata lui Napoleon – tifosul”, a declarat autorul principal al studiului, Rémi Barbieri, cercetător postdoctoral la Universitatea din Tartu, Estonia.
Mențiuni onorabile
În acest an, oamenii de știință au oferit răspunsuri și la alte întrebări enigmatice:
- Cercetătorii au identificat în cele din urmă vulcanul misterios care a provocat o erupție atât de violentă încât a răcit planeta în 1831.
- Este greu de imaginat mesele noastre fără cartoful modern, dar de unde provine acesta? Se pare că tuberculul a evoluat în urma unei întâlniri întâmplătoare cu o roșie sălbatică, în urmă cu milioane de ani.
- Asemenea regelui Arthur, „Cântecul lui Wade” a fost cândva o epopee populară, dar astăzi au supraviețuit foarte puține fragmente. O eroare recent descifrată arată că saga pierdută nu era plină de creaturi supranaturale, așa cum se credea anterior.
