În funcție de cine întrebi, oasele care zăc de zeci de ani într-un depozit din Tokyo ar putea fi rămășițe de la cursurile de anatomie de la începutul secolului al XX-lea, fie victime neînmormântate și neidentificate ale uneia dintre cele mai notorii crime de război ale țării.
Un grup de activiști, istorici și alți experți care doresc ca guvernul să investigheze legăturile cu experimentele de război cu arme biologice s-au întâlnit în weekend pentru a marca cea de-a 35-a aniversare a descoperirii lor și pentru a reînnoi apelul pentru un panel independent să examineze dovezile, scrie AP.
Guvernul japonez a evitat mult timp să discute atrocitățile de război, inclusiv abuzul sexual asupra femeilor asiatice cunoscute sub numele de „fete de plăcere” și muncitorii coreeni forțați să lucreze în mine și fabrici japoneze, adesea invocând lipsa de dovezi documentare.
Japonia și-a cerut scuze pentru agresiunea sa în Asia, dar din anii 2010 a fost criticată în mod repetat în Coreea de Sud și China pentru că a făcut pași înapoi.
Aproximativ 10 cranii, multe cu tăieturi, și părți ale altor schelete au fost descoperite pe 22 iulie 1989, în timpul construcției unui institut de cercetare al Ministerului Sănătății pe locul fostei Școli Militare de Medicină din timpul războiului.
Legăturile strânse ale școlii cu o unitate de război bacterilogic și biologic i-a determinat pe mulți să suspecteze că ar putea fi rămășițele unei istorii întunecate pe care guvernul japonez nu a recunoscut-o niciodată oficial.
Experimente pe prizonieri
Cu sediul în nord-estul Chinei de atunci, controlată de japonezi, Unitatea 731 și mai multe unități aferente au injectat prizonierii de război tifos, holeră și alte boli, potrivit istoricilor și foștilor membri ai unității.
De asemenea, ei spun că unitatea a efectuat amputații inutile și prelevarea de organe pe oameni vii pentru a practica operații și a înghețat prizonierii până la moarte la testele de anduranță.
Guvernul Japoniei a recunoscut doar că Unitatea 731 a existat.
Oficialii de top al Unității 731 nu au fost judecați în tribunalele postbelice, deoarece SUA nu au căutat să obțină date despre războiul chimic, spun istoricii, deși oficialii de rang inferior au fost judecați de tribunalele sovietice.
Unii dintre liderii unității au devenit profesori de medicină și directori în domeniul farmaceutic după război.
O investigație anterioară a Ministerului Sănătății a spus că oasele nu au putut fi legate de unitate și a concluzionat că rămășițele erau cel mai probabil de la corpuri folosite în educația medicală sau aduse înapoi din zonele de război pentru analiză, într-un raport din 2001 bazat pe interogarea a 290 de persoane asociate cu scoala.
Acesta a recunoscut că unii intervievați au făcut conexiuni cu Unitatea 731.
Unul a spus că a văzut un cap într-un butoi expediat din Manciuria, nordul Chinei, unde se afla unitatea. Alți doi au remarcat că au auzit despre specimene din unitate depozitate într-o clădire a școlii, dar nu le-au văzut de fapt. Alții au negat legătura, spunând că exemplarele ar putea include pe cele din epoca antebelică.
O analiză antropologică din 1992 a constatat că oasele proveneau de la cel puțin 62 și posibil mai mult de 100 de corpuri diferite, majoritatea adulți din părți ale Asiei din afara Japoniei.
Găurile și tăieturile găsite pe unele cranii au fost făcute după moarte, se arată în raport, dar nu au găsit dovezi care să lege oasele de Unitatea 731.
