Oamenii de știință au făcut o descoperire uimitoare în abisul Oceanului Pacific: oxigen care nu provine de la organisme vii, ci de la pietre ce conțin metale.
Această descoperire revoluționară pune sub semnul întrebării teoria acceptată despre originile vieții pe Pământ, sugerând posibilitatea unor surse alternative de oxigen în primele etape ale vieții pe Terra.
Acest bizar „oxigen negru” a fost detectat la adâncimi de peste 4 kilometri, în câmpia abisală din zona de fractură geologică Clarion-Clipperton din centrul Pacificului, conform unui studiu publicat luni, citat de AFP.
Această zonă este o ţintă pentru mineritul subacvatic datorită prezenţei nodulilor polimetalici, zăcăminte minerale bogate în metale (mangan, nichel, cobalt etc.) necesare în special pentru fabricarea bateriilor pentru vehicule electrice, turbine eoliene, panouri fotovoltaice şi telefoane mobile. În această zonă un vas al Asociaţiei scoţiene pentru ştiinţe marine (SAMS) a efectuat prelevări de mostre în cadrul unei misiuni finanţate de companiile The Metals Compagny şi UK Seabed Resources care doresc să exploateze aceste zăcăminte preţioase.
Obiectivul cercetării a fost evaluarea impactului unei prospectări asupra unui ecosistem în care absenţa luminii împiedică fotosinteza şi implicit prezenţa planetelor, dar care adăposteşte specii animale unice.
„Am încercat să măsurăm consumul de oxigen din abisul oceanic prin plasarea sedimentelor sub clopote speciale denumite camere bentonice, a explicat pentru AFP Andrew Sweetman, coordonatorul studiului publicat de Nature Geoscience.
În mod logic, apa de mare prinsă sub un astfel de clopot ar fi trebuit să înregistreze o scădere a concentraţiei de oxigen, acesta din urmă fiind consumat de organismele vii de la aceste adâncimi. Însă observaţiile au indicat contrariul. „Nivelul oxigenului creştea în apa de deasupra sedimentelor, în întuneric complet şi în consecinţă fără fotosinteză”, a precizat prof. Sweetman, conducătorul grupului de cercetare asupra ecologiei şi bio-geochimiei abisurilor marine din cadrul SAMS.
Cercetătorii au crezut că li s-au defectat senzorii
Surpriza a fost atât de totală încât la început cercetătorii au crezut că li s-au defectat senzorii submarini. Pentru a verifica datele obţinute ei au iniţiat un experiment la bordul vasului de cercetare.
Au folosit astfel de sedimente şi nodulii pe care-i conţin în bazine închise, în întuneric complet şi au constat, de asemenea, că nivelul oxigenului continuă să crească.
„”La suprafaţa nodulilor am detectat o tensiune electrică aproape la fel de mare ca la o baterie AA”, descrie profesorul Sweetman, comparând aceşti noduli cu „baterii din rocă”.
Aceste proprietăţi uluitoare ar putea fi la originea unui proces de electroliză a apei, care îşi separă moleculele în hidrogen şi oxigen sub acţiunea unui curent electric. Această reacţie chimică are loc de la 1,5 volţi – tensiunea unei baterii – la care ar putea ajunge nodulii atunci când sunt grupaţi, potrivit unui comunicat de presă al asociaţiei SAMS ataşat studiului.
„Descoperirea producerii de oxigen printr-un alt proces decât fotosinteza ne încurajează să regândim modul în care a apărut viaţa pe Pământ”, legat de apariţia oxigenului, comentează profesorul Nicholas Owens, directorul SAMS. Teoria „convenţională” este că oxigenul „a fost produs pentru prima dată în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani de către cianobacterii, ceea ce a dus la dezvoltarea unor organisme mai complexe”, explică omul de ştiinţă.
„Viaţa ar fi putut începe în altă parte decât pe uscat şi aproape de suprafaţa oceanului”, susţine şi profesorul Sweetman. „Deoarece acest proces există pe planeta noastră, el ar putea genera habitate oxigenate şi pe alte lumi oceanice precum Enceladus sau Europa (luni ale lui Saturn şi Jupiter) şi să creeze condiţiile pentru apariţia vieţii extraterestre acolo”.