După ce au cutreierat Pământul timp de câteva sute de mii de ani, oamenii ar putea crede că au văzut tot ce se putea vedea. Însă nu și potrivit unei echipe de cercetători care susțin că au experimentat o culoare pe care nimeni nu a mai văzut-o până acum.
Această afirmație îndrăzneață – și contestată – vine în urma unui experiment în care cercetători din SUA au fost expuși la impulsuri laser trimise direct în ochi, scrie The Guardian.
Prin stimularea unor celule individuale din retină, laserul le-a forțat percepția dincolo de limitele naturale, susțin aceștia.
Descrierea culorii nu este, în sine, șocantă – cei cinci participanți care au văzut-o o numesc albastru-verzui – însă, spun ei, această denumire nu redă pe deplin intensitatea și unicitatea experienței.
„Am prezis încă de la început că va părea un semnal de culoare fără precedent, dar nu știam ce va face creierul cu această informație”, a declarat Ren Ng, inginer electronist la Universitatea California, Berkeley.
„A fost uimitor. Este o culoare incredibilă”.
Cercetătorii au distribuit o imagine cu un pătrat turcoaz pentru a oferi o idee aproximativă despre culoare, pe care au numit-o olo, însă au subliniat că nu poate fi percepută decât prin manipulare laser a retinei.
„Nu există nicio modalitate de a reda această culoare într-un articol sau pe un ecran”, a spus Austin Roorda, specialist în știința vederii din echipă.
„Ideea este că aceasta nu este o culoare pe care o putem vedea în mod obișnuit. Ceea ce percepem noi este o versiune palidă a ei, care nici nu se compară cu experiența reală a culorii olo.”
Cum percepem culorile și de ce olo e diferită
Oamenii percep culorile din jur atunci când lumina cade pe celulele fotosensibile din retină, numite conuri. Există trei tipuri de conuri: sensibile la lungimi de undă lungi (L), medii (M) și scurte (S).
Lumina naturală este un amestec de multiple lungimi de undă, care stimulează aceste conuri în diverse proporții, generând astfel percepția culorilor.
Lumina roșie stimulează în special conurile L, în timp ce lumina albastră activează în principal conurile S. Conurile M sunt „intermediare”, iar nu există lumină naturală care să le excite exclusiv.
Echipa de la Berkeley și-a propus să depășească această limitare. Cercetătorii au început prin a cartografia o porțiune mică a retinei unei persoane pentru a identifica poziția exactă a conurilor M. Apoi, un laser scanează retina, iar atunci când ajunge într-un punct unde se află un con M, emite un impuls de lumină precis pentru a stimula acea celulă, înainte de a trece mai departe.
Ce s-a obținut
Rezultatul, publicat în revista Science Advances, este o pată de culoare în câmpul vizual de aproximativ două ori mai mare decât luna plină.
Această culoare este în afara spectrului natural vizibil, deoarece doar conurile M sunt stimulate, lucru imposibil de obținut cu lumină naturală.
Numele olo vine de la codul binar 010, care indică faptul că doar conurile M (M = 1) sunt activate, în timp ce L și S rămân inactive.
