Europa tocmai a aflat ceea ce unii știau de ceva vreme: Donald Trump nu cere permisiunea înainte.
Președintele SUA a sfidat consensul occidental, sunându-l pe Vladimir Putin pentru a deschide negocieri de pace privind Ucraina, oferindu-i liderului rus o serie de concesii generoase chiar înainte ca discuțiile să înceapă, scrie Politico.
Și se pare că nu s-a deranjat să-și consulte aliații din Uniunea Europeană sau Marea Britanie cu privire la acest demers.
Această situație scoate la iveală dureroasa realitate că Europa – și în special UE – este acum pe cont propriu și, în cel mai bun caz, este considerată irelevantă la Washington. Alianța transatlantică, fundamentul securității europene din 1945 încoace, a fost redusă la un schelet fragil.
Cu doar câteva ore înainte de convorbirea „extrem de productivă” de 90 de minute dintre Trump și Putin, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, liderul celei mai mari economii din UE, declara că se așteaptă cu încredere ca Trump să sprijine Ucraina.
Într-un interviu acordat POLITICO, Scholz a spus că discuțiile sale cu Trump l-au făcut să creadă că „putem spera și presupune că SUA vor continua să sprijine Ucraina.” Până la sfârșitul zilei, această evaluare s-a dovedit a fi complet naivă.
Vicepreședintele lui Trump, JD Vance, s-a întâlnit marți la Paris cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Pentru șefa UE, această întâlnire era mult așteptată.
Încă nu a reușit să stabilească o discuție serioasă cu Trump de când acesta a revenit la Casa Albă, în urmă cu aproape o lună. Vance nu i-a menționat lui von der Leyen că Trump era pe punctul de a pune capăt sprijinului american pentru rezistența Ucrainei împotriva Rusiei.
Nici măcar premierul britanic Keir Starmer, care a încercat mai mult decât alții să câștige favoarea noii administrații de la Casa Albă, nu a fost informat în avans despre convorbirea Trump-Putin.
Marți, un oficial american de rang înalt a avertizat Marea Britanie că urmează o intervenție majoră, dar nu a dezvăluit despre ce era vorba, potrivit a două persoane familiare cu situația. Ca și alții care au vorbit pentru acest articol, aceștia au preferat să rămână anonimi pentru a putea discuta subiectul sensibil.
Europa nu poate fi doar un spectator
„Războiul are loc aici, în Europa, așa că termenii unui armistițiu ne vor afecta imediat,” a declarat ministrul ceh de externe, Jan Lipavský, pentru POLITICO. „Europa nu poate fi doar un spectator.”
Însă, din perspectiva lui Trump și Putin, exact asta este.
Acest lucru contează pentru țările europene, inclusiv Marea Britanie, care au trimis bani și arme pentru apărarea Ucrainei în ultimii trei ani, au suportat costurile ridicate ale energiei și au primit milioane de refugiați.
(Potrivit Institutului Kiel pentru Economia Mondială, guvernele europene au alocat 241 de miliarde de euro pentru ajutorul Ucrainei, comparativ cu 119 miliarde de euro din partea SUA, din 2022 încoace).
Și contează, spun analiștii, deoarece Europa trebuie acum să se obișnuiască cu ideea unei lumi în care nu mai poate spera la protecția americană împotriva ambițiilor agresive ale lui Putin.
„Pe măsură ce pătura de securitate americană este retrasă, întrebarea nu mai este dacă Rusia va împinge mai departe, ci unde și când,” a spus Keir Giles, de la think tank-ul Chatham House din Londra.
Gândiți-vă la secretarul britanic al Apărării, John Healey. Acesta a aflat despre manevra dramatică a lui Trump chiar în mijlocul unei conferințe de presă la sediul NATO din Bruxelles, miercuri.
Apoi și-a petrecut restul nopții în reședința britanică, mâncând friptură și încercând să găsească o modalitate de a răspunde la mișcarea Casei Albe. Joi a fost ziua lui de naștere – a împlinit 65 de ani – iar secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, le-a oferit celor adunați la Bruxelles o mică alinare, subliniind că îl consideră pe Putin agresorul, un detaliu absent din anunțul lui Trump cu o seară înainte.
Potrivit unui oficial european de rang înalt, familiarizat cu discuțiile, Hegseth a fost și mai clar în spatele ușilor închise: „Știm cine sunt cei buni, știm cine sunt cei răi,” a spus el.
Când vine vorba de liderii Europei, însă, ei par să nu știe mare lucru – sau, mai rău, să nu le pese.
