Pentru ucraineni, orașul estic devastat Pokrovsk — unde trupele se confruntă cu forțele ruse în acest Crăciun — evocă una dintre cele mai durabile moșteniri culturale ale țării: Carol of the Bells (Colindul clopotelor).
Publicul occidental poate recunoaște melodia repetitivă și tulburătoare din filmul Home Alone sau din serialul Ted Lasso, însă pentru ucraineni, în această iarnă, colindul are rezonanțe mult mai profunde și politice, întrucât Pokrovsk este strâns legat de compozitorul său, Mykola Leontovych.
Leontovych nu a compus — contrar credinței populare — colindul la Pokrovsk, însă orașul a jucat un rol esențial în dezvoltarea muzicii sale și a convingerilor politice ucrainene patriotice care au dus, în cele din urmă, la persecutarea lui de către ruși și la asasinarea sa de agenți sovietici, în 1921.
Leontovych a trăit la Pokrovsk în primul deceniu al secolului XX, unde a predat la o școală de muzică și a condus un cor al muncitorilor feroviari. Acolo s-a inspirat din tradițiile populare ucrainene autentice și avea să se bazeze ulterior pe un cântec ritualic de sezon numit Șcedrik (Shchedryk) pentru a crea Carol of the Bells. (Pokrovsk este adesea numit „orașul natal al lui Șcedrik”.)
„Leontovych a venit la Pokrovsk doar cu o geantă în spate, dar acolo s-a format ca și compozitor și a atras atenția jandarmilor atunci când a susținut drepturile muncitorilor. A cântat chiar și Marseilleza împreună cu corul local pe care îl conducea”, a declarat Larysa Semenko, autoarea cărții Geniul nostru tăcut, Leontovych.
Semenko a subliniat, de asemenea, că dimensiunea politică ucraineană a Carol of the Bells nu este deloc una nouă.
„Nu a fost niciodată doar un cântec de Crăciun, ci un mesaj cultural ucrainean către lume, o carte poștală a spiritualității profunde și a rezilienței națiunii în fața amenințărilor. Aceeași amenințare împotriva căreia luptăm și astăzi”, a spus ea.
Cântecul unei Ucraine independente
Leontovych este considerat pe scară largă un erou care a înfruntat Rusia prin muzica sa în urmă cu un secol, la fel cum ucrainenii de astăzi folosesc arme, obuze și drone pentru a-și proteja identitatea națională de distrugerile provocate de Moscova.
Imediat după premiera versiunii sale de Șcedrik la Kiev, în 1916, liderii Republicii Naționale Ucrainene — tentativa de scurtă durată a Ucrainei de a se desprinde de Moscova după Primul Război Mondial — au identificat piesa ca un potențial succes internațional. Guvernul a decis să trimită un cor național într-un turneu european, în 1919, pentru a promova recunoașterea noii republici.
Deși statul ucrainean nu a fost recunoscut, Șcedrik și-a câștigat un loc în cultura mondială. „Chiar înainte de traducere, era deja un succes. La Paris, la Praga, în toată Europa, prinți și regi erau fascinați să descopere că există o cultură atât de bogată și veche pe continentul lor”, a spus Semenko.
Înainte de turneul european, membrii corului ucrainean au fost nevoiți să se evacueze în vestul Ucrainei, după ce bolșevicii au ocupat Kievul. După succesul european, au ajuns în Canada și Statele Unite, deja sub numele de Corul Național Ucrainean, aducând Șcedrik în America de Nord, în 1922.
„Șcedrik, care era mereu cerut la bis, a fermecat Europa și America și i-a ajutat pe ucraineni să-și afirme națiunea și statul în fața lumii”, a declarat Anatoliy Paladiychuk, cercetător și autor al proiectului Notele Kamianets și Aripile lui Șcedrik.
În 1936, compozitorul american Peter J. Wilhousky a scris versurile în limba engleză, adaptând Șcedrik în versiunea cunoscută în Occident drept Carol of the Bells, pentru o transmisie radio NBC.
Leontovych nu a apucat să vadă acest succes mondial. Sub pretextul luptei împotriva banditismului, serviciile secrete sovietice l-au ucis în ianuarie 1921, în casa părinților săi din regiunea Vinnița. Adevărul despre moartea sa a ieșit la iveală abia după deschiderea arhivelor sovietice, în anii 1990.
„La fel cum se întâmplă astăzi în teritoriile ucrainene ocupate, autoritățile ruse vedeau în cultura ucraineană o amenințare. Acela a fost începutul marii terori împotriva luptătorilor pentru libertate, politicienilor și educatorilor ucraineni. Leontovych a fost unul dintre mulții care au fost uciși”, a concluzionat Semenko.
.){kind=link}