„Mama și tata sunt morți. Îmi pare rău. Sunați după ajutor”, a scris Rotem într-un mesaj trimis către apropiați la 8.01 sâmbăta trecută. Stătea întins sub o plapumă înmuiată în sângele mamei sale, în timp ce tasta.
Shachar Matias și-a folosit corpul drept scut, un ultim mare act de dragoste față de fiul ei de 16 ani, când teroriștii Hamas au pătruns în casa lor din kibutzul Holit, scri The Guardian.
Ascunși în camera lor de siguranță ea i-a ordonat copilului ei cel mic să treacă sub un strat gros de material, iar apoi s-a întins deasupra lui.
Așa că a auzit, dar nu a văzut, atacul care a urmat, o explozie despre care crede că a fost o grenadă care a deschis ușa, urmată de o altă explozie și focuri de armă în timp teroriștii au intrat în locul în care se ascundeau.
„Au râs de crimele lor. Mi-au ucis părinții și au râs”
Pentru o câteva secunde, tatăl său a țipat de durere, a simțit că trupul mamei sale zvâcnește deasupra lui, apoi a urmat o tăcere înfiorătoare, ruptă doar de râsul bărbaților înarmați.
„Au râs de crimele lor. Mi-au ucis părinții și au râs”, a spus el între lacrimi, într-un interviu.
Gloanțele îndreptate asupra mamei lui l-au lovit și pe Rotem. „Am simțit o senzație de căldură în stomac și în picior, am simțit sub haine, era sânge.”
Sângele lui s-a amestecat cu cel al mamei sale, în timp ce a trimis restului familiei lor un mesaj scurt, care părea prea dureros pentru a fi real. „Nu este amuzant”, a scris sora lui Shir în grupul WhatsApp al familiei. Rotem răspunzând cu ”Te rog”.
Și-a implorat familia să cheme ajutor, dar salvatorii au avut nevoie de mai mult de șapte ore. Așa că și-a petrecut cea mai mare parte a zilei de sâmbăta trecută rănit, îngrozit și singur, într-o casă cu trupurile fără suflet a părinților săi.
Shachar este unul dintre cei șase copii, a cântăreaței, poetei și compozitoarei „cu muzică în suflet”, a spus fratele ei Aron Troen.
Și-a întâlnit soțul Shlomi la o școală de muzică prestigioasă și și-au construit o viață ca părinți, educatori și activiști pentru pace, plină de muzică.
„Busola lor de bază a fost una a unei credințe fundamentale în binele uman și în demnitatea umană”, a spus Troen.
Sacrificiul lui Shachar a avut ecouri ale traumei familiale care le-au amplificat durerea, a spus Troen. În 1919, în ceea ce este acum Ucraina, străbunica lor și-a folosit corpul pentru a-și proteja copilul de ucigași. „Mi-a împins bunica sub pat și a ascuns-o când a fost ucisă”.
Nu ar fi crezut niciodată că în Israel, refugiul sigur al familiei lor, sora lui va fi ucisă într-un mod aproape identic – folosindu-și trupul pentru a-și ascunde și proteja fiul de o gupare teroristă care vânează familii evreiești.
