Social media este un câmp minat. Este un spațiu unde oamenii se luptă pentru like-uri, se zbat să fie observați, riscă să fie „anulați” și visează să devină virali peste noapte.
Pentru câțiva norocoși, este o carieră profitabilă – economia creatorilor este estimată să valoreze aproape 500 de miliarde de dolari până în 2027 – dar pentru majoritatea, rămâne un spațiu confuz și nemilos, unde algoritmul decide cine este vizibil și cine rămâne invizibil.
Cât de greu este, de fapt, să răzbați? Trei persoane pasionate, fără conturi de social media, au acceptat provocarea de a-și transforma talentul în succes online în doar trei luni, arată BBC într-un experiment.
Emily, olară și supraviețuitoare a unui AVC, Alun, istoric, și Danyah, artistă de teatru, și-au documentat parcursul cu suișurile și coborâșurile încercării de a-și găsi un public și de a supraviețui montagne-russe-ului emoțional pe care îl presupune urmărirea faimei online.
„A răspunde la comentarii este copleșitor”
Înainte să devină olar, Emily visa să fie actriță pe scenă, dar un accident vascular la vârsta de 26 de ani i-a schimbat viața, iar capacitatea cognitivă nu mai este aceeași.
Olăritul i-a oferit un nou sens și a devenit pentru ea o formă de terapie.
Emily folosea rar rețelele sociale, dar a decis să își creeze un cont de TikTok pentru a „ajunge la oameni, a inspira și a sprijini persoane aflate în situații similare cu a mea”.
Primul ei videoclip a avut doar două vizualizări, iar următoarele, despre olărit și pisica ei, nu au performat mai bine.
După săptămâni de tăcere și îndoieli, un clip în care povestește cum olăritul i-a salvat viața a ajuns la mii de oameni, iar alți supraviețuitori de AVC i-au scris pentru a-i lăuda conținutul.
Succesul a adus însă și o povară neașteptată: responsabilitatea de a răspunde la comentarii a devenit copleșitoare.
Mai mult, Emily simte că nu reușește să fie autentică. De fiecare dată când vorbește în fața camerei are impresia că joacă un rol.
„Nu simt că mă reprezint cum trebuie și sunt dezamăgită de ceea ce fac. Mă simt ca o impostoare”, spune ea.
„Vânătoarea de vizualizări îți poate afecta stima de sine”
Alun, conferențiar universitar în istorie și specialist în medicina modernă timpurie, a petrecut ani cercetând istoria culturală a bărbilor – un subiect de nișă aproape absent pe social media.
A acceptat să participe la experiment pentru că a simțit o datorie ca academician să educe publicul.
Primul său clip, despre pasiunea pentru istorie, a strâns câteva sute de vizualizări, ceea ce l-a motivat să posteze la câteva zile.
Deși videoclipurile sale mergeau bine, niciunul nu trecea de 1.000 de vizualizări, lucru tot mai frustrant. Goana după cifre a început să îl afecteze emoțional.
„Îți influențează stima de sine”, recunoaște el. „Dacă nu ai vizualizări, începi să crezi că faci ceva greșit și că oamenii nu te plac.”
În cele din urmă, un videoclip depășește 10.000 de vizualizări, dar Alun nu simte entuziasmul pe care îl aștepta.
„Căutam activ mai multe vizualizări și mi-am pierdut integritatea academică. Am simplificat prea mult informația și mă simt murdar acum”, spune el.
După două luni, posta pe TikTok o dată la două zile, dar a început să primească comentarii răutăcioase despre lipsa părului și sprâncenelor din cauza alopeciei.
„Îmi este mai greu să fac față acestor comentarii decât credeam. M-au făcut să fiu mult mai conștient de aspectul meu fizic.”
„Îmi ocupă enorm de mult timp – simt că e o dependență”
Pentru Danyah, actriță și producătoare de teatru, provocarea a fost aproape inversă – e obișnuită să performeze pe scenă, dar nu online.
A intrat în experiment pentru că își dorește să apropie oamenii, temându-se că aceștia își pierd conexiunea directă din cauza dependenței de mediul online.
Și-a făcut cont de YouTube, iar conținutul ei este mai lent și mai lung decât al celorlalți doi. Primul clip a avut opt minute.
A postat constant – de la ghiduri de meditație la poezii lăsate prin Londra –, dar vizualizările nu au venit în număr mare.
Cu toate acestea, la început, s-a distrat de minune.
„E atât de distractiv și mă gândesc mereu ce voi posta următorul”, a spus ea.
Însă entuziasmul a dispărut repede și s-a trezit prinsă într-o spirală de căutare a strategiilor tehnice. Și-a cumpărat chiar și o carte despre cum să obții un milion de urmăritori.
Într-o lună a postat 50 de videoclipuri și recunoaște că e epuizant.
„Îmi ocupă o cantitate enormă de timp – trăiesc și dorm cu asta, simt că e ca un drog sau o dependență. Sunt epuizată de grindul zilnic, mă gândesc la conținut în fiecare zi.”
