The New Yorker a relatat despre scandalul din jurul lui Karim Khan, procurorul-șef al Curții Penale Internaționale (CPI).
El este omul care a obținut mandate de arestare pentru președintele rus Vladimir Putin, Benjamin Netanyahu și fostul ministru al Apărării Yoav Galant.
Două femei l-au acuzat pe Khan de hărțuire sexuală. Se crede că aceste acuzații au legătură cu deciziile sale.
Karim Khan, cetățean britanic de origine pakistaneză, a devenit procuror-șef al Curții Penale Internaționale (CPI) în 2021. Anterior, a investigat crimele Statului Islamic. El și-a propus să „revitalizeze” curtea, care exista din 2002 – și care, înainte de sosirea sa, emisese mai puțin de 40 de mandate de arestare, majoritatea împotriva dictatorilor și liderilor militari africani.
Karim Khan a inversat această tendință.
Numărul mandatelor de arestare a crescut semnificativ. În martie 2023, instanța a emis un mandat de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin din cauza războiului din Ucraina, ridicând reputația CPI la noi culmi, în special în Occident. În noiembrie 2024, au urmat mandate în legătură cu războiul din Fâșia Gaza: acestea includeau mandate de arestare pentru liderii organizației teroriste Hamas Yahya Sinwar, Mohammed Deif și Ismail Haniyeh (toți trei sunt acum morți), prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și fostul ministru israelian al Apărării, Yoav Galant.
Israelul a încercat să îmiedice emiterea mandatelor
Israelul și aliații săi au încercat să împiedice emiterea mandatelor. Pe atunci, secretarul britanic de externe, David Cameron, l-a avertizat pe Khan că o astfel de decizie ar fi o „bombă cu hidrogen”.
Senatorii americani l-au amenințat direct cu sancțiuni dacă „ar viza Israelul”.
Aproape simultan, Karim Khan s-a trezit în centrul unui scandal: a fost acuzat că și-a agresat sexual asistenta, o avocată malaeziană. În octombrie 2024, când cererea sa de mandate de arestare pentru Netanyahu și Galant era în fazele finale de examinare, povestea a devenit publică.
Acuzațiile au fost depuse cu câteva luni mai devreme. O avocată malaeziană anonimă le-a spus colegilor săi de la ICC că Khan a agresat-o sexual, iar aceștia au raportat acest lucru departamentului de resurse umane.
A fost lansată o anchetă internă confidențială. Femeia a refuzat să depună mărturie. Dar s-a descoperit că ea și Khan călătoreau în mod regulat în călătorii de afaceri, adesea ajungând singuri împreună.
În cadrul instanței au circulat zvonuri că ar avea o aventură.
Anchetă și zvonuri
Ancheta internă s-a încheiat fără nicio acțiune. Dar zvonurile au continuat să se răspândească. Într-o zi, o femeie l-a sunat pe Khan și s-a plâns că dezvoltă depresie.
În octombrie, materialele anchetei interne și o înregistrare a acestei conversații au fost divulgate presei – printr-un cont special creat, @ICC_Leaks, pe contul de socializare X.
Pe 23 octombrie, The Wall Street Journal a publicat un editorial în care solicita o anchetă asupra acuzațiilor aduse lui Khan.
Benjamin Netanyahu și asociații săi au început să susțină că Khan a lansat urmărirea penală împotriva lor pentru a distrage atenția de la scandal. SUA au impus sancțiuni lui Khan, adjuncților săi și judecătorilor CPI, înghețându-le activele americane și interzicându-le intrarea în țară.
CPI a solicitat o anchetă externă asupra lui Khan, care a fost efectuată de ONU.
În mai 2025, The Wall Street Journal a dezvăluit noi detalii, descriind mai multe cazuri în care Khan a constrâns un consilier să întrețină relații sexuale.
Ulterior, procurorul a intrat în concediu în așteptarea anchetei, iar activitatea CPI a fost complet paralizată. Mai târziu, în august, ziarul britanic The Guardian a relatat că un fost stagiar CPI l-a acuzat pe Khan de hărțuire sexuală.
Avocata malaeziană despre care se presupune că a fost hărțuită de Karim Khan este cunoscută pentru faptul că favorizează partea palestiniană în conflictul israeliano-palestinian. Ea a fost deosebit de ofensată de faptul că a fost numită agent Mossad.
Karim Khan neagă acuzațiile împotriva sa, susținând că este vorba de o operațiune specială israeliană care vizează discreditarea sa. The New Yorker nu confirmă și nici nu infirmă această versiune. Cu toate acestea, jurnaliștii subliniază că agențiile de informații israeliene au încercat să influențeze instanța încă de la începutul anchetei CPI privind Netanyahu și Galant.
.){kind=link}