Dacă aveți impresia că este mai greu să fii copil în zilele noastre, aveți dreptate. Ratele foarte ridicate de depresie, anxietate și absenteism școlar cronic arată că lucrurile nu sunt în regulă.
Deși pandemia de Covid-19 nu a ajutat, aceste tendințe erau deja în desfășurare cu mult înainte.
Psiholog: După ce am lucrat cu peste 1.000 de copii ca psiholog clinician specializat în lucrul cu cei mici, am constatat că aceste „semnale” sunt cel mai bine înțelese ca reacții la suferință.
Copiii comunică suferința prin comportamentul lor, la fel cum fac bebelușii când le este foame, sunt obosiți, se simt inconfortabil sau au probleme digestive.
Trebuie să regândim sănătatea mintală
În 1960, psihiatrul Thomas Szasz susținea că boala mintală este mai bine înțeleasă ca „probleme de viață”. Deși diagnosticele pot descrie modul în care un copil se confruntă cu dificultăți, ele nu explică întotdeauna de ce.
Privirea provocărilor copiilor ca probleme de viață mută accentul pe identificarea cauzelor suferinței și pe rezolvarea lor.
Unele dintre factorii care îi afectează pe copii astăzi sunt probleme de amploare, dincolo de controlul părinților sau educatorilor. Totuși, îngrijitorii pot interveni asupra problemelor „micro” care modelează viața de zi cu zi a copilului, inclusiv:
• Conflicte cu colegii, bullying sau izolare socială
• Dificultăți școlare sau probleme de învățare nerezolvate
• Neînțelegeri în familie privind timpul petrecut pe ecrane, somnul, igiena, alimentația sau consumul de substanțe
Cum arată rezolvarea eficientă a problemelor?
A ajuta copiii presupune o abordare diferită de cea cu care au fost crescuți mulți adulți. Iată câteva sugestii:
- Faceți procesul colaborativ, nu unilateral
Impunerea soluțiilor fără a cere părerea copilului poate părea eficientă, dar rareori funcționează. Copiii sunt mult mai implicați în soluțiile pe care contribuie să le creeze. Colaborarea consolidează și relația și comunicarea.
Nu întâmplător, copiii spun adesea că adulții nu îi ascultă, iar adulții spun că cei mici nu vor să vorbească. Soluțiile impuse unilateral își lasă amprenta.
- Fiți proactivi, nu reactivi
Cel mai bun moment pentru a rezolva o problemă nu este atunci când ea reapare. Problemele sunt previzibile, deci pot fi identificate și abordate din timp.
- Nu vă concentrați pe reacțiile la suferință (comportamente), ci pe problemele care le provoacă
Copiii sunt mult mai dispuși să vorbească despre dificultățile cu care se confruntă decât despre comportamentele lor.
- Consecințele nu sunt soluții eficiente
Recompensele și pedepsele sunt strategii motivaționale, nu strategii de rezolvare a problemelor. Consecințele nu reprezintă o metodă eficientă și durabilă pentru a trata depresia, anxietatea, comportamentele îngrijorătoare, ideile suicidare sau absenteismul școlar cronic.
Îngrijitorii ar trebui să pornească de la ideea că, în general, copiii își doresc să reușească. Ceea ce au nevoie nu este mai multă motivație, ci adulți care să îi asculte, să îi înțeleagă și să colaboreze cu ei pentru a rezolva problemele care le stau în cale.
