NATO a dejucat în această primăvară o operațiune secretă a Rusiei în apele arctice, unde submarine rusești testau o tehnologie concepută pentru a dezactiva cabluri submarine critice fără a lăsa urme, dezvăluie Reuters.
Nave ale SUA, Marii Britanii și Norvegiei au urmărit și confruntat forțele ruse în apropierea arhipelagului Svalbard, determinându-le să abandoneze exercițiul și să părăsească zona.
O operaţiune comună la care au participat Marea Britanie, Norvegia şi Statele Unite a urmărit şi a confruntat navele ruseşti pe mare, au declarat cei doi oficiali, care au vorbit sub condiţia anonimatului. Navele au fost împiedicate să-şi ducă la bun sfârşit exerciţiul şi, în cele din urmă, au părăsit zona.
Marea Britanie şi Norvegia au dezvăluit în aprilie că au descoperit o operaţiune secretă a Rusiei în apele arctice. Însă descoperirea noii arme, locaţia operaţiunii şi implicarea SUA nu au fost făcute publice.
Confruntarea din adâncurile mării are loc într-un moment în care unii oficiali ai serviciilor de informaţii occidentale se tem că Kremlinul intensifică operaţiunile de sabotaj în Europa şi se pregăteşte pentru un conflict cu NATO.
Unii analişti ai serviciilor de informaţii americane sunt din ce în ce mai îngrijoraţi că Rusia ar putea testa pactul de apărare reciprocă al NATO, cunoscut sub numele de Articolul 5, au declarat trei oficiali americani. Dacă va face acest lucru, distrugerea cablurilor submarine ar putea constitui o parte esenţială a acestui efort, au afirmat oficialii occidentali.
DE CE SUNT IMPORTANTE CABLURILE SUBMARINE
Cablurile, care nu sunt mai groase decât un furtun de grădină şi se află pe fundul mării sau îngropate chiar sub acesta, sunt esenţiale pentru conectivitatea globală la internet şi pentru tranzacţiile financiare. Importanţa lor economică şi strategică le-a transformat în ţinte în conflictele din trecut, inclusiv în Primul şi al Doilea Război Mondial, când erau esenţiale pentru transmiterea ordinelor prin telegraf sau telefon.
Două cabluri submarine de fibră optică, lungi de 1.400 km, care leagă Svalbard de Norvegia continentală, se află la o adâncime de până la 2.700 de metri sub suprafaţa mării. Acestea transportă cantităţi uriaşe de date satelitare descărcate la staţia terestră de sateliţi SvalSat, cea mai mare din lume şi parte a Reţelei Near Space a NASA.
Unii oficiali occidentali susţin că ţintirea de către Moscova a statelor europene s-a intensificat în ultimele luni, pe măsură ce linia frontului din Ucraina a devenit în mare parte statică.
Ţări precum Polonia, Lituania şi România au confirmat diverse încălcări. Cel mai recent, o tentativă de atac cu drone asupra aeroportului Leipzig/Halle, în luna august, a declanşat o serie de măsuri de răspuns din partea Germaniei, inclusiv închiderea consulatului rus de la Bonn şi a centrului cultural din Berlin.
În luna august, directorul Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), John Ratcliffe, i-a vizitat pe omologii săi din serviciile de informaţii de la Moscova, în parte pentru a avertiza Rusia în privinţa escaladării operaţiunilor de sabotaj în Europa, au declarat două persoane familiarizate cu această chestiune.
Reuters nu a putut stabili dacă Ratcliffe a adus în discuţie operaţiunile subacvatice secrete ale Rusiei. Kremlinul a refuzat să precizeze ce s-a discutat sau să ofere detalii suplimentare.
EXERCIŢIU ÎN ARCTICA
În acelaşi timp cu confruntările de pe mare, oficialii britanici şi norvegieni au prezentat concluziile lor Moscovei pentru a arăta că sunt la curent cu noua tehnologie – în speranţa că acest lucru ar putea face Rusia să ezite să o utilizeze, au declarat cei doi oficiali occidentali.
Rusia nu a avariat niciun cablu. Exerciţiul s-a concentrat pe simularea desfăşurării tehnologiei în cazul unui conflict cu NATO, au spus oficialii. Aceştia au refuzat să ofere detalii despre modul în care funcţionează tehnologia.
Solicitată să comenteze, NATO a îndrumat agenţia Reuters către autorităţile norvegiene şi britanice.
„Prin operaţiunea noastră comună, am transmis un mesaj clar Rusiei că nu poate acţiona în secret”, a declarat ministrul apărării din Norvegia, Tore Sandvik, într-un comunicat.
„Am precizat fără echivoc autorităţilor ruse că orice încercare de a viza infrastructura noastră critică va fi detectată şi va avea consecinţe”, a spus el. „Nu este în interesul nimănui escaladarea tensiunilor în Extremul Nord”, a punctat oficialul.
Ministerul Apărării din Marea Britanie a făcut referire la declaraţiile din 9 aprilie, în care se recunoşteau încercările de activităţi secrete în şi în apropierea apelor teritoriale norvegiene şi britanice, întreprinse de Direcţia Principală de Cercetări Subacvatice a Rusiei, cunoscută sub acronimul rus GUGI. Atât Washingtonul, cât şi Londra au impus sancţiuni asupra acestei direcţii secrete.
Casa Albă nu a răspuns la o solicitare de comentarii. CIA a refuzat să comenteze.
Orice escaladare între Rusia şi NATO ar putea sublinia rapid importanţa strategică a întinderii îngheţate de apă situate între vârful sudic al arhipelagului Svalbard şi Norvegia continentală, cunoscută sub numele de „Bear Gap”, a declarat unul dintre oficialii occidentali.
Pentru a ajunge în Atlantic, submarinele nucleare ruseşti staţionate în Peninsula Kola ar traversa această întindere de apă lată de 400 de mile înainte de a trece pe lângă insula vulcanică izolată a Norvegiei Jan Mayen.
Marea Britanie a anunţat săptămâna aceasta că a desfăşurat forţe la Jan Mayen, în luna august, alături de aliaţii norvegieni şi americani, pentru un exerciţiu menit să demonstreze capacitatea NATO de a opera în comun în Extremul Nord.
Norvegia intenţionează să instaleze până în 2028 un nou cablu de fibră optică care să lege Svalbard şi Jan Mayen de continent.
„AMENINŢAREA RUSĂ ÎN CREŞTERE”
Aliaţii din NATO s-au concentrat asupra securităţii infrastructurii submarine încă de la distrugerea, în 2022, a trei dintre cele patru conducte submarine Nord Stream care alimentau Germania cu gaz rusesc. Procurorii germani l-au pus sub acuzare pe un cetăţean ucrainean care era ofiţer în forţele speciale la momentul atacului. Ucraina neagă orice implicare în sabotaj.
Iar începând din 2023, un număr mai mare de nave au navigat lent deasupra sau în apropierea infrastructurii submarine sensibile, inclusiv conducte, cabluri electrice şi cabluri de telecomunicaţii, pentru a le cartografia locaţia, o activitate cunoscută sub numele de „drifting”.
Anul trecut, numărul navelor care au efectuat „drifting” în Marea Nordului a crescut cu 52%, ajungând la 13.079 de nave faţă de anul precedent, conform datelor furnizate de firma de analiză a riscurilor maritime Windward, în timp ce activitatea din regiunea Mării Chinei de Sud a înregistrat un salt de 88%, ajungând la 18.401 de nave.
Nu este ilegal să se efectueze sondaje asupra infrastructurii în apele internaţionale, dar experţii în securitate consideră că o cartografiere atât de extinsă reprezintă o pregătire pentru sabotaj.
Această activitate şi presupusele interferenţe cu unele cabluri au determinat lansarea unor noi iniţiative în ianuarie anul trecut, printre care sistemul de monitorizare „Baltic Sentry” al NATO şi iniţiativa „Nordic Warden”, condusă de Regatul Unit, care reunesc forţele navale pentru intensificarea patrulării infrastructurii critice.
În Marea Baltică – una dintre zonele-cheie de monitorizare – activitatea de navigaţie în derivă din 2025 a scăzut cu 5%, ajungând la 526 de nave faţă de anul precedent, conform datelor Windward. Se precizează că cel puţin 11 cabluri submarine au fost avariate sau tăiate în Marea Baltică, din octombrie 2023 până la sfârşitul anului trecut.
„Opinia actuală este că Rusia şi China reprezintă probabil cele mai active şi mai grave ameninţări subacvatice”, a declarat Ami Daniel, directorul executiv al Windward.
Reţeaua globală de cabluri de energie electrică şi telecomunicaţii care traversează fundul mării se extinde în fiecare an, susţinută de creşterea cererii de date şi energie electrică, determinată parţial de inteligenţa artificială, iar unii analişti afirmă că Europa rămâne vulnerabilă.
„În ultimii 25 de ani, Europa a făcut două lucruri simultan. A extins dramatic gradul în care se bazează pe infrastructura de pe fundul mării şi şi-a redus dramatic capacitatea de a proteja acea infrastructură”, a declarat Bruce Jones, cercetător principal la Brookings Institution. „Acum se reconstruieşte cu întârziere, în faţa unei ameninţări ruseşti în plină expansiune”, adaugă el.
