Pe 19 februarie, președintele american Donald Trump a publicat o postare pe rețeaua de socializare Truth, în care l-a numit dictator pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Mai mult, el fie a folosit o formulare nefericită, fie a sugerat în mod deliberat că Zelenski a fost responsabil pentru începutul războiului ruso-ucrainean.
”Comicul de succes Volodimir Zelenski a convins SUA să cheltuiască 350 de miliarde de dolari pentru un război care nu poate fi câștigat, care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată și care nu se va putea termina fără SUA și Trump […]. Mai bine ar trebui să acționeze rapid dictatorul Zelenski, altfel nu va mai avea nicio țară. Între timp, negociem cu succes cu Rusia pentru a pune capăt războiului […]”, a transmis Trump.
La câteva zile după publicarea postării, Trump a refuzat să-l numească dictator pe președintele rus Vladimir Putin, explicând: „Nu folosesc acest cuvânt cu ușurință”.
Poate că Trump a vrut să spună că, din moment ce procesul de negocieri dintre SUA și Rusia a început, nu mai avea rost să-l irite pe Putin. Poate că el consideră într-adevăr guvernul lui Zelenski o dictatură, iar guvernul lui Putin altceva.
În orice caz, mulți dintre aliații republicani ai lui Trump se găsesc într-o poziție incomodă: în ultimii trei ani, l-au numit în repetate rânduri pe Putin dictator, criminal și criminal de răzbiu – iar acum se dovedește că acest lucru contrazice poziția liderului lor.
Experimentul pe republicani
Revista americană The Atlantic a efectuat un experiment. Tuturor senatorilor și congresmenilor republicani (în total 271 de persoane) li s-au trimis aceleași două întrebări: „A atacat Rusia Ucraina? — Putin este un dictator?
Marea majoritate a parlamentarilor nu au răspuns solicitărilor de comentarii ale jurnaliştilor sau au refuzat să comenteze. Din cele 19 răspunsuri primite de The Atlantic, 12 au fost mai mult sau mai puțin un „da” definitiv pentru ambele puncte. Nu există niciun „nu” clar.
Șapte parlamentari nu au răspuns direct la întrebări, iar acestea au fost poate cele mai interesante reacții.
Sensul lor general se rezumă la faptul că acum nu este momentul să discutăm cine este vinovat de război și cine este dictatorul aici. De exemplu, un purtător de cuvânt al senatorului Joni Ernst din Iowa, în loc să răspundă direct la două întrebări de la The Atlantic, a spus: „Ca toți americanii, Ernst vrea să se încheie războiul nedrept al lui Putin, care a costat prea multe vieți”.
„Nu putem face nimic pentru Ucraina”
În loc să răspundă, un purtător de cuvânt al senatorului Alabama Tommy Tuberville a trimis reporterilor un link către interviul senatorului din 25 februarie. În el, Taberville, răspunzând remarcii unui coleg democrat că Trump este „ideologic mai aproape de Putin și de alți autocrați”, a spus:
„Nu putem face nimic pentru Ucraina. Am încercat să ajutăm oamenii de acolo. Asigurăm securitatea întregii Europe de mulți, mulți ani. Președintele Trump nu este un apolog pentru Putin. El vrea doar să pună capăt războiului, astfel încât oamenii să poată merge acasă și să-și reconstruiască țările. Vladimir Putin nu are de gând să meargă în vest. Nici măcar nu a putut captura Ucraina. Cum ar trebui să meargă spre vest?”.
Cea mai grăitoare reacție a fost din partea serviciului de presă al lui Mike Johnson, Președintele Camerei Reprezentanților SUA.
În loc să răspundă, ea a trimis publicației un link către remarcile lui Johnson la o ședință de informare a conducerii Congresului republican din 25 februarie.
În cadrul acestui briefing, vorbitorul a răspuns la o întrebare despre începutul procesului de negocieri privind Ucraina. Esența răspunsului a fost că Trump, ca „toți ceilalți din lume”, își dorește pacea – și este „singura persoană de pe planetă” care o poate obține. Johnson nu a spus niciun cuvânt despre responsabilitatea pentru război sau despre dictatură.
