Pe măsură ce Donald Trump amenință că ar putea folosi armata SUA pentru a prelua Groenlanda, oficiali și diplomați europeni au început să discute discret o idee care până recent părea de neconceput: cum ar arăta o ripostă?
Deși o confruntare militară directă între Statele Unite și orice forță europeană ar fi, cel mai probabil, unul dintre cele mai scurte războaie din istorie, există și alte modalități prin care aliații Groenlandei ar putea rezista presiunilor președintelui american, dacă acesta refuză orice compromis, scrie Politico.
Unul dintre principalele puncte de presiune îl reprezintă rețeaua extinsă de active militare din Europa, pe care SUA o folosesc pentru a-și proiecta puterea la mare distanță de teritoriu – în Africa și, mai ales, în Orientul Mijlociu.
De ce ar trebui Statele Unite să continue să aibă acces la aceste baze, sau să beneficieze de sprijin din partea flotelor navale, forțelor aeriene ori chiar a serviciilor de informații ale aliaților, dacă încearcă să anexeze un teritoriu suveran al unui stat membru NATO, precum Danemarca?
Subiectul este atât de sensibil încât diplomații evită cu grijă să-l aducă în discuțiile oficiale dintre guverne, fie la summiturile UE, fie la cele NATO. Cu toate acestea, cinci oficiali și diplomați au confirmat pentru POLITICO că tema extrem de delicată a modului în care Europa ar putea riposta la Trump este discutată în privat, în mai multe capitale europene.
Asul din mânecă
Dincolo de infrastructura militară, SUA depind de Europa și ca partener comercial major, iar guvernele europene cheltuiesc anual zeci de miliarde de dolari pentru achiziția de armament american. Toate acestea pot deveni pârghii de presiune, dacă statele europene decid să își reducă dependența de piața americană.
Unii oficiali avertizează însă că o astfel de confruntare directă ar putea escalada rapid într-o ruptură profundă a relației transatlantice. Alții susțin că alianța a devenit tot mai toxică sub Trump și că Europa trebuie să meargă mai departe.
Cel mai aproape de un avertisment public privind represaliile a ajuns președintele Franței, Emmanuel Macron, prin declarații criptice.
„Nu subestimăm declarațiile legate de Groenlanda”, le-a spus Macron miniștrilor săi în această săptămână. „Dacă suveranitatea unui stat european și aliat ar fi afectată, consecințele ar fi fără precedent. Franța urmărește situația cu maximă atenție și va acționa în deplină solidaritate cu Danemarca.”
Un oficial guvernamental francez nu a confirmat dacă Macron a discutat sau intenționează să discute direct cu Trump pe tema Groenlandei, dar a subliniat că „este un subiect extrem de sensibil, iar fiecare cuvânt este cântărit cu grijă”.
Calea ușoară sau calea dură
Avertismentul voalat al liderului francez a venit în timp ce miniștrii de externe ai Danemarcei și Groenlandei au deschis discuții cu administrația Trump la Washington, în încercarea de a ajunge la un compromis privind soarta insulei cu 57.000 de locuitori.
După întâlnirea de miercuri cu vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio, ministrul danez de externe, Lars Løkke Rasmussen, a încercat să adopte un ton optimist, dar a recunoscut că nu există un acord la orizont.
„Președintele are această dorință de a cuceri Groenlanda”, a declarat Rasmussen. „Și, prin urmare, avem în continuare un dezacord fundamental.”
Diplomați europeni, sub protecția anonimatului, spun că în capitalele europene au loc discuții privind modul în care Trump ar putea fi contracarat. Variantele mai „ușoare” includ tactici de tergiversare, lobby pe lângă republicanii de la Washington, trimiterea de trupe aliate în vizite simbolice în Groenlanda sau chiar campanii de imagine în SUA.
Dar a fost adusă în discuție și posibilitatea, mult mai radicală, de a limita sprijinul pentru desfășurările militare americane, inclusiv ideea de a redobândi controlul asupra bazelor SUA din Europa.
„Au loc discuții despre cum am putea pune presiune și să spunem: «Aveți nevoie de noi, iar dacă faceți asta, vom riposta într-un fel»”, a spus un diplomat. „În același timp, nimeni nu vrea să vorbească public despre asta.”
Reticența europenilor de a adopta un ton dur se explică prin faptul că sprijinul lui Trump este considerat esențial pentru oferirea unor garanții reale de securitate Ucrainei, în eventualitatea unui acord de pace cu Rusia. Totodată, mulți aliați nu își pot imagina un scenariu în care SUA chiar ar lua Groenlanda prin forță. „Poate e o iluzie”, a spus un diplomat, „dar trebuie să fim pregătiți.”
Un alt oficial european a confirmat că guvernele discută deja cum ar putea răspunde eficient cererilor teritoriale americane. „Europa are pârghii, dar nu le folosește la maximum”, a spus acesta.
Ce active sunt în joc?
În 2024, SUA aveau 31 de baze permanente și alte 19 situri militare în Europa, în cadrul Comandamentului European al Statelor Unite. Acestea găzduiau cel puțin 67.500 de militari activi, majoritatea în Germania, Italia și Marea Britanie.
Printre ele se numără cea mai mare bază NATO din Europa, Ramstein (Germania), precum și bazele aeriene Lakenheath și Mildenhall din Marea Britanie, care găzduiesc aproximativ 3.000 de militari. Baza Aviano din Italia susține singura aripă de aviație de luptă a SUA la sud de Alpi și este considerată un „nod-cheie al puterii aeriene NATO”.
Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane din Europa, spune că aceste baze sunt „esențiale pentru pregătirea și capacitatea de proiecție strategică globală” a SUA.
Forțarea americanilor să renunțe la aceste locații ar avea un efect „dezastruos” asupra operațiunilor SUA, Ramstein fiind un punct-cheie pentru desfășurările americane în Orientul Mijlociu și Africa.
Aceasta nu este însă singura pârghie a Europei. Washingtonul ar pierde aproximativ „jumătate” din capacitățile sale de partajare a informațiilor în cazul unei rupturi, iar continentul ar putea amenința și cu stoparea achizițiilor de armament american. Doar în 2024, Europa a aprobat contracte guvernamentale cu SUA în valoare de 76 de miliarde de dolari – peste jumătate din totalul global.
„Europa poate ajuta la salvarea NATO și a relației transatlantice, opunându-se Statelor Unite, nu comportându-se ca un simplu figurant”, a spus Hodges.
Când Trump a ordonat bombardarea Iranului în iunie anul trecut, planificatorii militari americani se așteptau la o rezistență mult mai puternică și au cerut sprijin aerian din partea europenilor, inclusiv prin baza NATO de lângă litoralul românesc al Mării Negre. Doar săptămâna trecută, forțele americane au folosit baze britanice pentru o operațiune de capturare a unui petrolier din „flota fantomă” sub pavilion rusesc, în Atlanticul de Nord.
Oficialii europeni indică aceste exemple drept dovadă că, indiferent de retorică, Trump are în continuare nevoie de facilitățile militare din Europa.
