Tomer Eliaz, un băiat de 17 ani din kibutz-ul Nahal Oz, a fost forțat să meargă din uşă în uşă de către Hamas și să le spună vecinilor să iasă, spunând că va fi ucis dacă nu o fac.
Câțiva au ieșit și au fost uciși, în timp ce alții au fost transportați ca ostatici în Gaza – împreună cu câțiva copii închiși în țarcuri de găini. După ce l-au folosit pe adolescent ca momeală, militanții islamiști l-au împușcat și pe el, scrie Politico.
La doar 800 de metri de granița cu Gaza, Nahal Oz a fost una dintre primele ținte ale Hamas pe 7 octombrie , iar evenimentele din acea dimineață sunt acum dureros îngropate în mintea locuitorilor Elad Poterman și Addi Cherry.
Acum, ambii în Belgia, și-au exprimat frustrarea față de ceea ce ei au considerat ca fiind un abandon de către guvernul de dreapta dezbinat al primului ministru Benjamin Netanyahu, a cărui politică ostilă față de palestinieni este acuzată că subminează securitatea Israelului.
„El [Netanyahu] trebuie să spună: „Îmi pare rău, am eșuat. Din cauza mea și a mândriei mele, ai fost aproape ucisă’”, a spus Cherry, un economist în sănătate belgiano-israelian în vârstă de 45 de ani.
Poterman și Cherry au descris cum s-au închis în camerele sigure (n.r. buncăre) în dimineața atacului și s-au așezat timp de 12 ore, așteptând ca Forțele de Apărare Israelului să îi salveze.
În acele ore chinuitoare, rachete au zburat deasupra capetelor lor, iar Hamas a tras proiectile în casele din kibbutz strigând „Allahu Akbar” [Dumnezeu este cel mai mare] și „Masacrul evreilor”.
Legea junglei
Poterman, care până săptămâna trecută lucra ca profesor suplinitor, a trimis ceea ce credea că va fi ultima sa postare pe Facebook din camera sigură: „Jumătate de oră, suntem închiși cu teroriști acasă, nu vine nimeni”.
Bărbatul de 40 de ani a spus că a trimis mesajul în timp ce stătea lângă ușa camerei ținând un topor, în timp ce soția sa Maria își ținea fetița de șapte luni într-o mână și un cuțit în cealaltă.
Niciunul dintre ei nu se aștepta să supraviețuiască, dar un zăvor instalat în interiorul ușii de către un fost chiriaș i-a împiedicat pe teroriști să pătrundă.
Într-o cameră separată, Cherry, soțul ei Oren și cei trei copii ai lor au baricadat ușa cât au putut de bine cu un dulap și un scaun.
În zilele următoare atacului Hamas, 15 locuitori din Nahal Oz au fost confirmați morți, șase răpiți și patru rămân dispăruți. Motivele unei astfel de breșe de securitate într-o națiune care se mândrește cu aparatul său de informații sunt încă neclare și reprezintă o mare jenă pentru administrația lui Netanyahu.
Locuitorii supraviețuitori au fost urcați într-un autobuz și duși la o bază militară din sudul țării, de unde urmau să fie mutați. Dar Cherry decisese deja că va părăsi țara. Patru zile mai târziu, ea și familia ei se aflau la bordul unui zbor El Al către Paris, de unde au fost preluați de fratele ei și conduși în Belgia. Familia lui Poterman a sosit a doua zi.
Aceasta este opera lui Netanyahu
Cele două familii vor să-și refacă viața, dar întoarcerea la Nahal Oz – pe care Poterman a descris-o drept o „grădină mare” – este acum imposibilă, susțin ei. Multe dintre clădirile și câmpurile din jurul satului au fost arse și atât Poterman, cât și Cherry au spus că și-au pierdut încrederea în capacitatea actualului guvern de a le proteja.
Miercuri, Poterman și Cherry împreună cu alți supraviețuitori au vorbit la delegația Parlamentului European pentru relațiile cu Israelul despre atrocitățile pe care le-au trăit.
„Acum am ceva personal cu acest guvern [israelian]”, a spus Poterman. „Mi-au pus fiica în pericol de moarte. Asta nu dispare. Nu o sa uit niciodată.”
„Cu guvernul Netanyahu, îi voi scoate eu din Knesset [parlament], cu propriile mele mâini, voi face asta. Am început deja să organizez o mulțime de oameni din zonă care au fost abandonați și vor să facă asta”, a adăugat el.
În mod similar, Cherry a spus că nu poate dormi, îngrijorată de ce s-ar fi putut întâmpla cu familia ei.
Încă nu i-a spus fiului ei că jumătate dintre colegii lui nu se vor întoarce la școală pentru că au fost uciși.
„Acum o săptămână mi-am început doctoratul în economie, mă imaginam stând pe un podium, primind un doctorat, acum nu îmi pot imagina decât ce s-a întâmplat acolo”, a spus ea. „Am avut totul și acum nu avem nimic.”
„Cred că va dura ceva timp pentru a se vindeca pentru că nu am încredere în guvern. Nu am încredere în ei”, a spus ea.
