”Acesta a fost un strigăt de ajutor”, cum s-a văzut primul tur al alegerilor prezidențiale din țara noastră prin ochii generației tinere, care nu l-a susținut pe Călin Georgescu.
Articol de opinie preluat din publicația The Guardian.
Duminica trecută, țara mea a fost zguduită de un șoc colectiv. De câteva zile, suntem copleșiți de un singur nume: Călin Georgescu.
Ascensiunea sa neașteptată în primul tur al alegerilor prezidențiale din România a polarizat țara într-o măsură nemaivăzută de la momentul în care am devenit democrație acum 35 de ani.
Străzile, ecranele și mesele din România sunt pline de dezbateri despre cum un candidat de extremă dreapta și ultra-naționalist a reușit să capteze atenția națiunii – și voturile. Protestatarii, mulți dintre ei tineri, au ieșit deja în stradă.
Dar mai mult de 2 milioane de români au votat pentru Georgescu.
Tatăl meu, un ofițer de poliție pensionar, a fost unul dintre ei. Petrece mult timp liber pe TikTok și a fost cuprins de retorica lui Georgescu. Algoritmul TikTok i-a livrat un flux constant de videoclipuri scurte, emoționante, în care Georgescu invoca patriotismul și promitea să „pună România pe primul loc” cu câteva săptămâni înainte de alegeri.
„Am vrut să sancționez clasa politică de la putere”
Tatăl meu mi-a explicat că votul său nu a fost neapărat o susținere a convingerilor naționaliste ale lui Georgescu – chiar dacă acestea au rezonat parțial cu el – ci mai degrabă un protest față de establishmentul politic. „Am vrut să sancționez clasa politică de la putere,” mi-a spus el.
Sentimentul lui nu este unul izolat. În ultimii 35 de ani, cele două partide dominante din România – social-democrații de centru-stânga și liberalii de centru-dreapta – au fost martorii unor scandaluri de corupție, nepotism, fraudă politică și utilizare opacă a fondurilor publice.
Decizia lor de a guverna împreună într-o coaliție în ultimii trei ani a adâncit doar neîncrederea publicului, întărind percepția că sunt toți la un loc împotriva oamenilor. Pentru mulți români, votul pentru Georgescu nu a fost doar despre ideologie, ci și despre frustrare.
Totuși, recunosc că am fost furios atunci când tatăl meu mi-a spus pentru prima dată că a votat pentru Georgescu.
Strigăt disperat pentru schimbare
Dar pe măsură ce am vorbit, am început să înțeleg perspectiva lui. El face parte din generația sacrificială, cei care aveau 20 și ceva de ani când a căzut comunismul și care au îndurat decenii de promisiuni nerespectate. Votul lui, ca al multora dintre ceilalți, nu a fost despre alinierea cu extremismul de dreapta – a fost un strigăt disperat pentru schimbare.
Aceasta nu este doar o diviziune între generații. Tinerii, de asemenea, au fost atrași de Georgescu. Pe măsură ce derulez rețelele sociale, văd prieteni vechi de liceu – unii cu diplome universitare, alții cu joburi stabile – distribuind postări care reflectă retorica sa naționalistă.
Frustrările lor oglindesc pe cele ale votanților mai în vârstă: creșterea costului vieții, salarii stagnante și un sentiment răspândit că sistemul este împotriva lor.
Totuși, există o problemă mai profundă aici, una care depășește voturile de protest și frustrarea politică. Este tentant să respingem susținătorii lui Georgescu ca fiind neinstruiți, dezinformați sau manipulați de algoritmii rețelelor sociale. Dar acest lucru ignoră contextul mai larg.
Partidele mainstream din România nu doar că nu au reușit să abordeze probleme fundamentale precum inflația – care este actualmente una dintre cele mai mari din Europa – dar corupția lor a alienat și mai mult electoratul.
Rezultatele acestei alegeri ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru aceste partide. Eu și mulți alți români le ținem responsabili pentru ce s-a întâmplat.
