Președintele Comisiei Europene este, într-adevăr, în continuare liderul clar pentru a obține un al doilea mandat în fruntea executivului UE, dar nu mai este o certitudine.
Asta înseamnă că se joacă un nou joc interesant în oraș despre cine ar putea obține postul, dacă nu von der Leyen?
Mai jos regăsiți o scurtă listă cu alternative de candidați, care pot face presiuni pe von der Leyen să obțină concesii de la ea.
În ciuda așa-numitului proces Spitzenkandidaten, este puțin probabil ca Partidul Popular European să renunțe la președinția Comisiei dacă rămâne cea mai mare forță politică de la Bruxelles, scrie Politico.
Mario Draghi
De ce? Bărbatul în vârstă de 76 de ani a condus o coaliție italiană largă până când aceasta s-a dezintegrat în 2022, iar numele său apare adesea când rolurile de conducere internaționale devin vacante. Până acum, fostul prim-ministru italian și președinte al Băncii Centrale Europene a fost legat în mare parte de funcția de președinte al Consiliului European (când iese Charles Michel).
Draghi s-a întors deja în mijlocul politicii UE, lucrând la un plan oficial de la Bruxelles pentru a face blocul mai competitiv, pe care îl va realiza imediat după alegerile UE. În plus, este aproape de președintele francez Emmanuel Macron.
De ce nu? Italianul nu are o afiliere politică clară și este greu de înțeles de ce PPE ar preda funcția puternică de președinte al Comisiei cuiva fără loialitate politică clară.
Roberta Metsola
De ce? După cum sa subliniat mai sus, este puțin probabil ca PPE să renunțe la conducerea Comisiei în următorul mandat. Cu toate acestea, dacă von der Leyen nu primește sprijinul de care are nevoie, cealaltă candidată de top al PPE ar putea ieși la suprafață.
În calitate de președinte al Parlamentului European, Metsola, a reușit să rămână deasupra luptei politice, o tactică care a ajutat-o anterior să-și asigure postul actual.
În același timp, ea a dat dovadă de lider în politica externă și a fost primul lider al UE care a vizitat Kievul după invazia Rusiei din februarie 2022.
Originară din Malta, Metsola ar putea fi o victorie pentru sudul Europei atunci când locurile de muncă de top sunt repartizate. Într-o postare pe Instagram de săptămâna trecută, Metsola a fost văzută înghesuindu-se cu prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis și cu prim-ministrul polonez Donald Tusk – un indiciu că, oricare ar fi postul, ea are sprijin în locuri înalte.
De ce nu? Malta este cea mai mică țară din UE, atât ca mărime, cât și ca populație. Metsola nu are nicio experiență executivă, nici măcar în țara natală. Dosarul ei conservator cu privire la avort a fost folosit împotriva ei la începutul președinției ei la legislatura UE.
Christine Lagarde
De ce? Pentru că e franceză.
Reticența lui Macron de a o susține pe von der Leyen pentru postul de top ridică o întrebare evidentă: după cinci ani de stăpânire germană și o perioadă și mai lungă de germani sau austrieci care dețin postul cheie de șef de personal al președintelui Comisiei, Macron vrea un francez? nativ să conducă Comisia? În calitate de fost ministru de finanțe și actual președinte al Băncii Centrale Europene, Lagarde ar bifa caseta experienței de senior executive și are avantajul suplimentar de a fi femeie.
De ce nu? Pentru că e franceză. (De asemenea: nu este foarte populară în rândul personalului ei.)
Nu există niciun indiciu că Lagarde ar fi dispusă să părăsească BCE înainte de sfârșitul mandatului său de opt ani sau chiar că Elysée se gândește serios să-i prezinte numele. De când a părăsit FMI, numele Lagarde a apărut în aproape fiecare remaniere a guvernului francez ca posibil ministru.
Klaus Iohannis
De ce? Președintele României este văzut ca o mână fermă și este un iubit al liderilor europeni, în special în rândul conservatorilor. Atât Macron, cât și cancelarul german Olaf Scholz l-au laudat pentru că și-a menținut țara ancorată în tabăra pro-occidentală și pro-europeană după invadarea Ucrainei de către Rusia – ceea ce nu se poate spune despre Ungaria, Slovacia sau Bulgaria.
Spre deosebire de Polonia, și România a respectat cu strictețe regulile pieței unice ale UE și nu a impus unilateral restricții asupra cerealelor ucrainene, întărind reputația lui Iohannis ca jucător de echipă pro-european.
Mulți susțin că este timpul ca Europa de Est să conducă UE. Dacă da, vorbitorul german Iohannis este bine plasat, provenind din aceeași familie politică PPE ca și von der Leyen. Decizia PPE de a organiza congresul electoral la București mărturisește și poziționarea sa în rândul liderilor conservatori ai grupului.
Cu al doilea mandat încheiat în decembrie, Iohannis caută un loc de muncă de top la nivel internațional. Luna trecută, el a acceptat să candideze ca următorul lider al NATO – dar aceasta va fi o luptă dificilă, având în vedere sprijinul larg acordat premierului olandez Mark Rutte.
De ce nu? Cererea de ultimă oră a lui Iohannis de a-i fura lui Rutte rolul de conducere al NATO a enervat unele țări vest-europene.