Când Afraa a fost găsită în dărâmăturile unei clădiri prăbușite din Siria, cordonul ei ombilical era încă atașat de mama ei, care murise imediat după naștere, informează BBC.
Videoclipul cu salvarea bebelușului de la cutremurul din februarie a captivat lumea. De atunci, ea și-a revenit remarcabil.
Mătuşa şi unchiul ei o cresc împreună cu cei şapte copii ai lor în oraşul sirian Jindayris, nu departe de graniţa cu Turcia.
„Este încă foarte mică, dar îmi aminteşte de tatăl ei şi de sora ei Nawara, mai ales de zâmbetul ei. Şi ei au murit în cutremur”, spune unchiul ei, Khalil al-Sawadi, legănând fetiţa zâmbitoare. „Îşi petreceau adesea timpul la noi. Ea nu ne face deloc probleme”.
La 6 februarie, un cutremur a devastat sud-estul Turciei şi nordul Siriei. Imediat după ce cutremurul devastator a lovit Jindayris, mama lui Afraa a intrat în travaliu şi a născut sub dărâmăturile casei sale. Ea a murit înainte ca salvatorii să le găsească. Bebeluşul Afraa a fost singurul membru al familiei sale apropiate care a supravieţuit – tatăl ei, Abu Rudaina, şi cei patru fraţi ai săi au murit, împreună cu mama sa.
Khalil îşi aminteşte cu acurateţe momentul în care a scos-o pe Afraa de sub dărâmături: „Acoperişul căzuse peste ei. Cineva m-a sunat şi mi-a spus că a găsit cadavrul unei femei. Imediat ce am ajuns, am început să sap, apoi am auzit un scâncet. Era bebeluşul Afraa, încă ataşat de mama sa. Eram hotărâţi să o salvăm, ştiam că ea ar fi fost singura amintire rămasă din familia ei.”
Un videoclip dramatic al salvării a fost distribuit pe reţelele de socializare şi a devenit viral. Bebeluşul a fost dus la spital şi a primit iniţial numele Aya, care înseamnă miracol în arabă.
Medicul care se ocupa de ea a spus că avea lovituri şi vânătăi şi abia respira. După şase luni, aceste leziuni nu mai sunt vizibile.
„Imediat după cutremur a avut probleme cu resppiraţia din cauza prafului de la dărâmături, dar acum starea ei de sănătate este excelentă”, spune Khalil. „Am dus-o la doctor pentru a o verifica, iar acum starea ei de sănătate este de 100%.”
Dar ultimele şase luni au fost grele. Când Afraa era în spital, mii de oameni din întreaga lume s-au oferit să o adopte, aşa că Khalil şi soţia sa Hala au trebuit să dovedească faptul că sunt într-adevăr rude înainte de a li se permite să aibă grijă de ea. „Am simţit că nu au vrut să ne-o dea pe Afraa”, spune el.
Hala a trebuit să facă un test ADN şi a aşteptat „aproape 10 zile” pentru a primi un răspuns.
A existat un interes atât de mare pentru povestea Afraei încât Khalil şi familia sa s-au îngrijorat, în timp ce aşteptau rezultatele ADN, că cineva ar putea încerca să o răpească.
Au petrecut cât de mult timp au putut la spital şi au luat măsuri de precauţie suplimentare. „Atât poliţia civilă, cât şi cea militară ne-au ajutat să o protejăm”, spune el. „Erau foarte mulţi. Stăteau în camera de lângă Afraa şi o supravegheau zi şi noapte.”
În cele din urmă, rezultatele ADN au confirmat că Hala era o rudă de sânge – sora tatălui lui Afraa – şi fetiţa a fost externată din spital.
Unul dintre primele lucruri pe care Khalil şi Hala le-au făcut a fost să îi dea un nume nou: Afraa, după numele mamei sale.
„Acum este unul dintre copiii mei”, spune Khalil. „Nu pot petrece prea mult timp departe de ea. Când va creşte, îi voi povesti ce s-a întâmplat şi îi voi arăta fotografiile mamei, tatălui şi fraţilor ei. I-am îngropat a doua zi într-un sat din apropiere, numit Hajj Iskandar, unde Apărarea Civilă săpase gropi comune.”
Hala fusese însărcinată în acelaşi timp cu mama lui Afraa şi, la trei zile după ce s-a născut Afraa, Hala a născut şi ea o fetiţă. I-au pus numele Ataa, după o altă mătuşă care a murit în cutremur.
Dar casa lor din Jindayris a fost atât de grav avariată încât nu au mai putut locui acolo. „Are crăpături mari şi nu este sigură”, spune Khalil. „Mi-am pierdut casa şi maşina, a fost ca şi cum aş fi luat-o de la capăt. Nu-mi permit nici măcar să-mi trimit copiii la şcoală.”
Timp de două luni au locuit într-un cort într-o tabără, unde viaţa a fost „extrem de dificilă, era foarte cald şi aveam doi bebeluşi de care trebuia să avem grijă”.
În cele din urmă, familia a reuşit să găsească o casă de închiriat, unde locuiesc acum, dar se tem că nu vor putea rămâne prea mult timp. „Este foarte scumpă şi nu ştiu dacă o vom putea păstra mult timp, deoarece proprietarul are nevoie de ea”, spune Khalil.
