Aliații Americii din Orientul Mijlociu îi cer, potrivit relatărilor, lui Donald Trump să pună capăt rapid conflictului.
Un motiv-cheie este că își epuizează rapid capacitatea de a se apăra, dacă contraatacul Iranului continuă.
Vecinii Iranului, precum Emiratele Arabe Unite, au fost remarcabil de eficienți în doborârea rachetelor și dronelor iraniene.
Însă costurile nu sunt sustenabile nici financiar, nici logistic.
O analiză realizată de Kirsty Grieco, expert în securitate la Stimson Center din Washington DC, arată că EAU au doborât un impresionant procent de 92% din rachetele și dronele iraniene, inclusiv 165 de rachete balistice, 541 de drone Shahed și două rachete de croazieră, scrie Sky News.
Presupunând că au folosit baterii americane Patriot sau THAAD — printre puținele sisteme terestre capabile să intercepteze rachetele balistice iraniene — prețul este foarte mare comparativ cu cel plătit de Iran.
O singură rachetă Patriot costă între 4 și 5 milioane de dolari (prețurile de export pot fi semnificativ mai mari), în timp ce o rachetă balistică iraniană costă doar 1–2 milioane de dolari.
Iar când vine vorba de dronele iraniene, diferența economică devine și mai dramatică.
„Matematica este clar de partea Iranului”
Grieco estimează că Iranul a cheltuit între 11 și 27 de milioane de dolari pentru cele 541 de drone lansate asupra EAU, în timp ce interceptoarele au costat în medie între 500.000 și 1,5 milioane de dolari pentru fiecare dronă doborâtă, în total 506.
Costurile de apărare ale EAU împotriva dronelor s-au situat între 253 și 759 de milioane de dolari, ceea ce sugerează că au cheltuit de 20 până la 30 de ori mai mult pentru a se apăra decât a costat atacul.
„Matematica este clar de partea Iranului în această strategie de uzură, pentru că nu știm exact câte drone Shahed ar putea avea în stoc”, a spus Grieco.
„Dar este un număr mult mai mare decât stocul combinat de rachete interceptoare disponibile.”
Cursa este în plină desfășurare
Presiunea exercitată asupra SUA și aliaților săi ar putea influența deja și răspunsul tactic.
„Vedem acum o cursă între Israel și SUA, care încearcă să localizeze această infrastructură de drone pentru a o distruge și a reduce presiunea asupra interceptoarelor, și Iran, care încearcă să o mențină activă și mobilă, pentru a susține amenințarea pe termen mai lung”, a spus Grieco.
Se relatează că aliații din Orientul Mijlociu care cer SUA să le reînnoiască stocurile sunt „blocați” de Pentagon.
Deși armata americană poate suporta costurile financiare ale campaniei, stocurile sale de muniție ar putea să nu fie suficiente.
Trump a declarat ieri că atacul SUA asupra Iranului ar putea dura patru până la cinci săptămâni. Dar are resursele necesare pentru asta?
„Risc strategic pe termen lung”
Scurgeri de informații din Pentagon înaintea ofensivei indicau că resursele erau suficiente doar pentru un atac de una sau două săptămâni, cel mult.
Analiștii estimează că armata SUA ar putea folosi până la 400 de rachete de croazieră Tomahawk de pe nave și submarine trimise în apropierea Iranului.
Aceasta reprezintă aproximativ 10% din cele 4.000 de rachete Tomahawk estimate în arsenalul militar american.
Stocurile de rachete interceptoare THAAD sunt, de asemenea, considerate diminuate. SUA au lansat 150 de rachete THAAD în atacul asupra Iranului din iunie anul trecut — aproximativ un sfert din inventarul total de 632.
Deși Pentagonul a luat măsuri pentru a crește producția acestor rachete și a altora similare, înlocuirea lor ar putea dura doi sau trei ani.
„Folosim aceste interceptoare într-un ritm mult mai rapid decât le putem înlocui”, a spus Grieco.
„SUA pot alege să reducă riscul pe termen scurt în Orientul Mijlociu [prin] alocarea unui număr mai mare de interceptoare conflictului.
Problema este că acest lucru crește riscul strategic pe termen lung. Mai ales în alte teatre de operațiuni, pentru că nu doar că nu poți înlocui aceste interceptoare peste noapte, dar nici măcar anul acesta.”
Adversarii atenți ai Americii
Dacă conflictul continuă, asimetria financiară și logistică a combaterii dronelor iraniene este una periculoasă pentru vecinii Iranului.
Pentru SUA, situația este mai puțin existențială — își pot retrage forțele din Orientul Mijlociu odată ce muniția se epuizează.
Însă ceilalți adversari ai Americii numără, la rândul lor, fiecare rachetă trasă în acest conflict.
Ce ar împiedica un „adversar de nivel egal” precum China să lanseze un atac asupra Taiwanului, de exemplu, dacă știe că SUA nu vor avea muniția necesară pentru a-l preveni?
