Regizorul Cristian Mungiu, câştigătorul trofeului Palme d’Or de la Cannes din acest an cu pelicula „Fjord”, a declarat, duminică seara, la revenirea în ţară, că aşteaptă ca statul român să dea înapoi culturii şi cinematografiei mai mult, întrucât cineaştii şi-au îndeplinit misiunea culturală, aducând mai multe premii, care aparţin întregii ţări.
„Dacă am mai reuşit o dată să luăm un Palme d’Or – pentru că nu mi-a aparţinut mie, ci cinematografiei române, am nişte aşteptări care nu se leagă de filmul meu. Eu am rugămintea şi pretenţia ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii şi cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic stânjenitor că la 20 de ani după ce am luat primul Palme d’Or, ne întoarcem acum şi noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul acesta, în Bucureşti. Avem nevoie ca statul să ne ajute. (…). Statul are o lege, există o taxă pe jocurile de noroc la loterie. Sunt ani de zile de când există legea respectivă şi taxa respectivă, dar banii aceia nu se plătesc şi statul nu face nimic. Aceasta este pretenţia mea, ca statul să-şi aplice propria lege, pentru că în momentul în care fondul de la loterie ar contribui la Fondul Naţional al Cinematografiei (FNC) cum e legal, noi n-am mai avea probleme de finanţare. Medalii, decoraţii – am deja o valijoară de data trecută, îmi ajung, mulţumesc”, a afirmat Cristian Mungiu.
Bucuros că nu a fost primit de politicieni
Regizorul şi scenaristul laureat al Palme d’Or nu a fost primit la revenirea în ţară în Salonul Oficial de pe Aeroportul Otopeni, dar s-a declarat bucuros că a fost aşteptat de o presă numeroasă, în locul „clasei politice”.
„Am făcut un film care vorbeşte mai mult despre nevoia de a ne implica prin fapte, nu prin vorbe. Nu am nevoie de Salon Oficial. Dată fiind starea politicii româneşti, prefer să vorbesc cu dumneavoastră şi nu cu altcineva. Ştiu că sunt dificultăţi, că trebuie să contribuim cu toţii cu ce putem. Eu încerc să-mi fac treaba înţelegând că nu mă reprezint pe mine, ci reprezint mai mult decât atât. Este un premiu care nu-mi aparţine mie. Îl împart cu mare drag, nu doar cu echipa care l-a făcut, ci cu toţi cei care s-au bucurat că l-am luat”, a punctat regizorul.
Cultura, pe ultimul loc
El a subliniat, de asemenea, că nu e normal că întotdeauna în România bugetul culturii este cel mai mic din Europa, „un buget cu 0,0 ceva”, fapt pe care l-a catalogat ca fiind „ruşinos”.
„Am primit sprijinul maxim legal care se poate acorda cinematografiei, dar este cu totul insuficient dacă vrei să faci un film cum am făcut eu. Statul român nu a fost capabil să investească decât o şesime din bugetul filmului. Dacă ne uităm la filmele de dinainte de 1990, noi nu am putea să facem astăzi un film în care sunt trei cai, două tancuri şi 2.000 de figuranţi. Şi atunci, dacă ne dorim genul acela de ilustrare a istoriei noastre epice şi glorioase, trebuie să facem şi un mic efort, altfel o să rămânem la filme de cameră şi totdeauna spectatorul o să meargă la sală şi o să se întrebe de ce nu se mai fac filme ca altădată. Era o perioadă de propagandă, se băgau bani … Noi, dacă reuşim să rezolvăm chestiunea de a primi banii la care avem dreptul legal prin lege şi pentru care sper să mobilizez autorităţi din România, o să putem face nişte filme de bugete mai mari sau nişte seriale”, a arătat Cristian Mungiu
Cristian Mungiu a mai transmis că îşi doreşte ca publicul de la noi să vină să vadă lungmetrajul, întrucât filmele sale sunt văzute mult mai mult în străinătate decât în România, ceea ce nu este o notă bună pentru noi.
El a menţionat şi că îşi doreşte ca spectatorii de la filmul său să nu iasă din sală cu aceeaşi opinie cu care au intrat, ci să proiecteze propriile prejudecăţi asupra situaţiei.
„Este un film care încearcă să stimuleze un pic spiritul critic, să ştii că eşti capabil să iei decizii după propriile tale judecăţi, nu pe bază de intuiţii, de simpatie, de ce ţi-au zis alţii. Gândeşte cu capul tău şi o să o ducem cu toţii mai bine”, a argumentat cineastul.