Războiul prin ochii marinarului ucrainean Igor: ”Ucraina ar fi câștigat deja războiul, dăcă nu exista atât de multă corupție”

0
385

”Sunt născut, crescut și alungat dintr-o țară care a schimbat lumea”. Igor este un cetățean ucrainean, marinar de profesie, care prezintă conflictul din Ucraina din perspectiva unei clase sociale mai puțin auzită.

El este vocea acelor cetățeni ignorați de la bun început de stat, dar care nu au încetat să facă sacrificii pentru a aduce un gram de speranță înapoi acasă.

Acest articol se bazează pe o conversație cu Igor, marinar, cetățean și activist ucrainean. Din motive de siguranță a preferat ca identitatea lui reală să rămână anonimă.

Povestea sa este pe atât de banală, pe cât au fost și ordinele de la Moscova, după cum ne-a mărturisit personajul nostru principal. Ambele încep cu ”a fost o decizie necesară”, și ambele se vor termina cu o întoarcere definitivă.

Igor a muncit 10 ani ca inginer, o profesie pe care o consideră nobilă, dar în cele din urmă necesitățile au devenit mai presus decât orice vis. În Ucraina, meseria pe care o practica îi putea oferi satisfacție personală, mai degrabă decât materială.

„Dacă pot să spun un lucru despre mine este acela că întotdeauna mi-a plăcut să fiu corect, iar asta mi-a atras de la sine și bune și rele. Aveam colegi care făceau aceeași meserie ca mine cu mai puțină deminitate, dar pe mai mulți bani”, spune Igor.

Pe repede înainte, s-a văzut nevoit să ia o decizie care să îi ofere un echilibru financiar. S-a înscris la Universitatea Maritimă Națională din Odesa, pe care a terminat-o după 5 ani și astfel a devenit marinar, în încercarea de a avea un trai mai bun.  

„Din 2013 sunt pe mare și pot spune că am văzut tranformarea Ucrainei și prin alți ochi. Contractele mele variau de la trei luni la șase luni, iar la sfârșitul perioadei, de fiecare dată mă întorceam acasă”, ne-a spus Igor.

Începutul conflictului. ”Frica de a pleca din Ucraina este la fel de mare ca frica de a rămâne în țară”

Începutul conflictului. ”Frica de a pleca din Ucraina este la fel de mare ca frica de a rămâne în țară”

„Mă aflam în Ucraina când a fost declanșată invazia rusă. Eram la mijlocul perioadei de pauză dintre contracte și ulterior a trebuit să părăsesc Ucraina și să merg la muncă. În câteva zile după ce am plecat, țara s-a închis. A fost terifiant, în primele zile de la începerea conflictului se auzeau explozii peste tot. Orașul nostru a fost și el, ca și altele, bombardat intens”, precizează Igor.

Toată familia sa a rămas în Ucraina. Primul gând pe care l-a avut după începerea conflictului a fost să își scoată cât se poate de repede familia de pe un teritoriu devenit front de război.

„Nu m-am putut înțelege cu ei. Sotia mea a insistat că vrea să rămână alături de părinții noștri pentru a avea grijă de ei. Tot ce pot face este să am încredere în băieții noștri de pe front”, spune Igor.

El povestește că soția sa a fost nevoită să se reorienteze către un alt loc de muncă, așa cum au făcut marea majoritate a ucrainenilor. Au dispărut foarte multe meserii odată cu începerea războiului, de la brokeri de imobiliare la vânzători, ne-a spus Igor.

„Am încercat de nenumărate ori să îmi scot toată familia din Ucraina, dar m-am lovit de o barieră neașteptată – mentalitatea lor, pe care, din păcate, nu o pot schimba. Pentru ei, frica este la fel de mare și dacă pleacă din Ucraina și dacă rămân în țară. Înțeleg pericolul, mai ales că văd rachetele, aud bubuiturile, simt pe pielea lor penele de curent și frigul, dar cu toate astea aleg să rămână în Ucraina. Tata mi-a spus «Igor, nu te teme! Dacă situația escaladează, plecăm». Cu toate acestea, în fiecare zi sunt explozii, dacă nu în oraș, atunci în vecinătatea lui. Cred că sigurul lucru care îi va determina să părăsească Ucraina este o bombă care să explodeze lângă casa lor”, ne-a mărturisit Igor.

Informații. Corupție. Voluntari. Război

Informațiile din Ucraina, transmise prin canalele oficiale de media și nu numai, sunt în mare măsură exagerate într-un sens pozitiv și de cele mai multe ori false, susține cu tărie Igor.

„La momentul de față în Ucraina la televizor sunt foarte puține canale care mai difuzează informații. Cred ca știm cu toții ce transmit de fapt și care este singura linie politică pe care o urmează”, punctează marinarul ucrainean.

(n.r. Telemarafon este un canal unic de comuncare care a fost lansat la 24 februarie 2022, la începutul invaziei Rusiei în Ucraina. La solicitarea Cabinetului de Miniștri al Ucrainei a fost creată o singură platformă de informare pentru comunicare strategică ”UA împreună”, pentru a asigura informarea zilnică a publicului despre situația de securitate și activitățile organelor de stat)

„Dacă nu ar fi existat atât de multă corupție pe toate nivelurile posibile, Ucraina ar fi câștigat războiul. Am prieteni în prima linie care nu au nici măcar bocanci corespunzători, nu mai zic de armament. Lipsesc cu desăvârșire echipamentele de protecție: căști, veste anti-glonț, uniforme militare etc. Una este ce vedem la televizor și alta este realitatea din teren. La televizor ne sunt arătate în principal unitățile de elită care beneficiază de echipamente, dar din informațiile mele și din spusele prietenilor mei care luptă în prima linie între 70-80% dintre ei nu au echipamentele necesare”, mai povestește Igor.

Pe rețelele de socializare sunt campanii intense de strângere de fonduri pentru armata ucraineană, campanii care sunt inițiate de voluntari. Se fac liste cu necesitățile armatei și se trimit ajutoare – de la echipamentele necesare, la mâncare. Igor spune că, din păcate, marea majoritate a acestor ajutoare se blochează în diferite depozite din orașele care sunt în apropierea granițelor cu Polonia și România și prea puține ajung unde este cea mai mare nevoie de ele, în special în linia întâi.

”Voluntarii ne-au salvat armata”

„De un lucru sunt sigur: voluntarii ne-au salvat armata și automat țara, la începutul războiului, nu  Guvernul”, precizează Igor.

El ne-a spus că voluntarii au fost cei care au aprovizionat regiunile cu strictul necesar  – de la mâncare, la arme, și nu Guvernul. Dar în același timp, s-a creat și un nou job în Ucraina, ținând cont că nu toți voluntarii au avut intenții bune.

„Cunosc cazuri în care s-au luat ajutoarele financiare, care erau necesare pentru război, și s-au cheltuit în cu totul alte scopuri. Guvernul nu a stat cu mâinile în sân și a interzis voluntarilor să mai aprovizioneze militarii după ureche. Acum toate ajutoarele ajung la autorități, nu mai trec prin mâinile voluntarilor. Au rămas doar situații speciale în care voluntarii mai sunt implicați în astfel de activități”, ne-a mai spus Igor.  

„Dacă vrei să devii bogat acum, te faci voluntar în Ucraina și viața ta cu siguranță se schimbă. Întradevăr, sunt cazuri izolate”, punctează marinarul ucrainean.

Recrutarea forțată. Oameni ridicați de pe străzi pentru înrolare

Pe străzile din Ucraina sunt brigăzi militare care se ocupă în special cu ridicarea și înrolarea în armată în mod forțat a bărbaților, ne-a spus Igor.

El povestește că în Odesa, de exemplu, te poți trezi ridicat de forțele armate în timp ce stai la rând la magazin.

„Vin la tine, te legitimează, chiar dacă nu au acest drept pentru că nu sunt Poliția, iar de aici lucrurile se complică. În astfel de situație ajungi, fără acordul tău, într-un centru special de recrutare unde îți sunt eliberate documentele specifice pentru înrolare. Îți este făcut un control medical de fațadă și după ce primești parafa doctorului pe documente ai la dispoziție un anumit timp să te pregătești. Pregătirea constă în făcutul bagajului și luatul de rămas bun de la familie. Dacă refuzi înrolarea după ce ți-au fost eliberate documentele oficiale riști să ajungi la închisoare. Din păcate, cunosc astfel de cazuri în multe orașe din Ucraina: Odesa, Kiev, Izmail, etc”, mărturisește Igor.

În această situație, Poliția nu face nimic altceva decât să asiste la astfel de scene, iar situația este din ce în ce mai îngrijorătoare, mai ales că nu poți apela la nici un fel de autoritate a statului.

Igor ne-a mai spus că de cele mai multe ori persoanele recrutate ajung chiar și în prima linie, deși le lipsește pregătirea, experiența.

„Armata are nevoie de soldați în prima linie pentru că avem pierderi enorme, iar rezistența trebuie să continue, din păcate, cu un preț prea mare. Ce auzim din estimările oficiale este în mare parte o minciună în ceea ce privește pierderile de vieți. Știi ce trebuie să dea de gândit tuturor? Nu cifrele oficiale raportate, ci numărul de persoane care au dispărut, cifre despre care nu se vorbește nicăieri. În cercuri restrânse se vehiculează un număr de două ori mai mare de persoane decedate și/sau dispărute – undeva în jurul a 300.000. Se vorbește doar despre numărul morților, dar nimeni nu aduce în discuție subiectul persoanelor dispărute. Să sperăm că vom afla adevărul după ce războiul se va termina”, ne-a spus Igor.

Care este moralul?

Igor mai spune că dorința oamenilor rămâne însă ridicată în ceea ce privește continuarea luptei de apărare, dar sunt tot mai speriați și demoralizați.

„Știu că nu este o opinie populară, dar trebuie să înțelegem faptul că dacă cedam teritoriile de la bun început, nu s-ar fi ajuns la punctul în care suntem acum. Da, referendumurile au fost o păcăleală grosolană, dar cetățenii din Luhansk, Donețk, Crimeea ș.a.m.d erau confuzi și ar fi ales calea pașnică de rezolvare a aberațiilor pe care le invocă Moscova. Iar acum, mai mult ca niciodată cred că va fi foarte greu ca oamenii care fac parte din aceste regiuni să se mai întoarcă spre Ucraina. Realitatea este că regiunile care au fost forțate să se alipească de Rusia nu se vor mai întoarce niciodată la fel în Ucraina, din toate punctele de vedere, indiferent de deznodământul conflictului”, este de părere Igor.

Rusofobia este reală? Sau ce se întâmplă pe front rămâne pe front?

Igor susține că rusofobia, la momentul de față, este reală și la cote foarte mari.

„Problema este cu rușii care decid în continuare să rămână și să accepte regimul de la Moscova. Oamenii care acceptă această invazie nu sunt cu nimic mai buni față de soldații care trag în frații lor pe front. Consider că la fel ca după cel de al Doilea Război Mondial va fi nevoie să treacă generații întregi ca acest sentiment să fie uitat sau iertat de societatea noastră”, ne-a mai spus Igor.

Te vei întoarce în Ucraina?

Totuși, în ciuda tuturor problemelor, marinarul ucrainean își dorește să se întoarcă în țara sa.

„O să mă întorc în Ucraina pentru că este țara mea cu bune și cu rele și trebuie să luptăm în continuare cu toții chiar și după ce războiul se va termină, să reconstruim și să ne recăpătăm viețile de dinainte. Sunt născut, crescut și alungat dintr-o țară care a schimbat lumea”, spune cu mândrie Igor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.