La opt luni după ce Donald Trump a fost la un pas să distrugă NATO, amenințând că va anexa Groenlanda — prin forță, dacă va fi necesar —, președintele american a semnat un nou acord, pe care l-a numit „fantastic” și care ar urma să ofere Statelor Unite tot controlul și accesul militar de care au nevoie pe teritoriul danez.
Aliații europeni au fost atât de alarmați de hotărârea aparentă a lui Trump de a prelua teritoriul la începutul anului — precum și de amenințarea sa cu taxe vamale de 25% împotriva oricui i s-ar fi opus —, încât au început să discute despre un viitor al Occidentului fără America. În multe privințe, relația transatlantică nu a mai fost aceeași de atunci.
Acordul de marți privind securitatea în Arctica și Atlanticul de Nord, semnat la Organizația Națiunilor Unite de Trump și de prim-miniștrii Groenlandei și Danemarcei, pune capăt disputei. Dar ce prevede, mai exact, acordul? Cine va plăti pentru punerea sa în aplicare? Și cine a avut de câștigat sau de pierdut în urma lunilor de negocieri cu mize atât de mari?
Iată explicațiile POLITICO:
Ce reprezintă, mai exact, acordul?
Noul acord, care trebuie încă ratificat de parlamentarii danezi și groenlandezi, nu este, de fapt, complet nou. El urmărește să „modifice și să completeze” un acord anterior dintre Statele Unite și Danemarca, încheiat în 1951.
Numeroși experți au afirmat în ultimele luni că acordul din 1951 îi oferea deja lui Trump cea mai mare parte a ceea ce susținea că își dorește: o libertate aproape nelimitată de a înființa baze militare și de a asigura securitatea regiunii.
O diferență importantă este că, de această dată, Groenlanda se numără printre semnatari.
Ce prevede acordul?
Prima parte a textului reafirmă angajamentele semnatarilor de a respecta dreptul internațional și teritoriul danez, de a îndeplini responsabilitățile NATO și de a proteja drepturile locuitorilor Groenlandei.
O mare parte din restul documentului se concentrează asupra accesului militar și civil american în Groenlanda și asupra planurilor de înființare a unor facilități militare ale SUA pe insulă.
Trump a promis construirea a două baze militare „foarte importante” în Groenlanda. Potrivit textului publicat de guvernul danez, cele două baze americane prezentate drept noi nu sunt însă complet noi, cel puțin în ceea ce privește amplasamentele lor.
Una va fi situată la Narsarsuaq, în sudul Groenlandei, pe amplasamentul fostei baze americane Bluie West One, închisă în anii 1950. Cealaltă va fi la Mestersvig, în estul Groenlandei, unde se află în prezent o unitate a patrulei daneze Sirius, care se deplasează cu sănii trase de câini. Această facilitate ar urma să fie modernizată.
În baza acordului, armata americană va avea „acces liber” la rutele aeriene, terestre și maritime de pe teritoriul Groenlandei și din jurul acesteia, între cele două baze.
Groenlanda găzduiește deja baza spațială americană Pituffik, unde sunt staționați aproximativ 150 de militari americani. Aceștia operează o instalație de monitorizare a rachetelor balistice, menită să protejeze America de Nord împotriva atacurilor cu rachete cu rază lungă de acțiune.
Acordul stabilește și modul în care Statele Unite ar putea înființa în Groenlanda noi facilități pentru operațiuni militare cu drone — denumite în document „instalații militare fără personal” —, prin proceduri accelerate de aprobare din partea autorităților daneze și groenlandeze.
Danemarca și Groenlanda vor avea însă ultimul cuvânt în privința amplasării acestor facilități sau chiar a construirii lor.
Împiedicarea accesului adversarilor
O altă noutate o reprezintă mai multe clauze menite să împiedice potențialii rivali și adversari să obțină în viitor o prezență militară sau economică în Groenlanda.
Acordul prevede că niciun stat care nu este membru NATO nu poate deschide o bază militară pe insulă și nu poate exploata minerale critice sau pământuri rare fără acordul celor trei semnatari.
Trump a vorbit frecvent despre activitățile militare chineze și ruse din jurul Groenlandei, susținând la începutul acestui an : „Dacă vă uitați acum în largul Groenlandei, sunt acolo distrugătoare rusești. Sunt distrugătoare chinezești. Sunt submarine rusești peste tot. Nu vom permite Rusiei sau Chinei să ocupe Groenlanda, iar asta vor face dacă noi nu intervenim”.
Oficialii NATO au contestat discret aceste afirmații. Un diplomat a declarat că „nu observăm nicio activitate chineză” în jurul Groenlandei, în timp ce mișcările militare rusești în nordul îndepărtat nu s-au schimbat semnificativ, iar prezența Rusiei în apropierea Groenlandei este redusă sau chiar inexistentă.
Cine plătește?
Într-o postare recentă pe rețelele sociale, Trump a afirmat că reconstruirea bazelor și extinderea prezenței americane în Groenlanda „nu vor presupune niciun cost pentru Statele Unite”.
Nu este clar cum ar putea fi realizat acest lucru, având în vedere că una dintre bazele menționate în acord a fost închisă de SUA în anii 1950, iar cealaltă este o mică instalație daneză care găzduiește în prezent câini de sanie.
Costurile depind de modul în care Pentagonul ar dori să utilizeze bazele, însă printre proiectele cele mai probabile se numără noi instalații de apărare antiaeriană și radare, care ar presupune cheltuieli importante de construcție.
Acordul nu precizează niciun mecanism de împărțire a costurilor între cele trei părți semnatare.
Pentagonul nu a răspuns unei solicitări de comentarii.
Cine a câștigat?
La începutul acestui an, Danemarca se confrunta cu amenințarea de a pierde complet teritoriul. Deși încrederea europenilor în Statele Unite ca aliat a fost afectată pe termen lung, riscul imediat la adresa teritoriului danez a dispărut acum, potrivit textului juridic.
În schimb, acordul reafirmă explicit suveranitatea Danemarcei și dreptul Groenlandei la autodeterminare, inclusiv posibilitatea de a alege independența față de Danemarca.
De asemenea, acordul recunoaște explicit necesitatea protejării mediului natural „nealterat” al teritoriului, precum și a drepturilor culturale, sociale și economice ale groenlandezilor.
„Citindu-l, te întrebi de ce a fost nevoie de atâta agitație pentru atât de puțin, când totul ar fi putut fi făcut de la bun început”, a declarat Grégoire Roos, directorul programului pentru Europa al centrului de reflecție Chatham House din Londra.
„Cred, de asemenea, că Danemarca a gestionat bine situația — elegant și diplomatic. Unii ar putea numi asta stilul european”, a adăugat el.
Înainte de publicarea acordului, Daniel Fried, de la Atlantic Council , fost ambasador al SUA în Polonia, a declarat că înțelegerea îi oferă Washingtonului ceva ce poate prezenta drept o victorie și „a permis Statelor Unite să renunțe la amenințările lor de agresiune, dăunătoare și lipsite de sens”.
Va rezista acordul?
O preocupare constantă a diplomaților europeni și a oficialilor danezi în ultimul an a fost că, deși Trump nu vorbea permanent despre Groenlanda, nu renunțase la ambiția ca Statele Unite să preia teritoriul.
În trecut, Trump nu a respectat întotdeauna acordurile pe care le-a încheiat atunci când a considerat că ar putea obține condiții mai avantajoase — o altă sursă persistentă de îngrijorare în cercurile diplomatice europene.
Este posibil ca factorul decisiv să fie timpul și atenția de care dispune Casa Albă. Cu atât de multe alte priorități — de la Iran și alegerile de la jumătatea mandatului până la următoarea cursă prezidențială —, vor avea Trump sau aliații săi timpul și disponibilitatea necesare pentru a reexamina aceste modificări aduse unui acord vechi de 75 de ani?
