În Ajunul Crăciunului 1914, pușcașul Graham Williams, din cadrul Brigăzii a 5-a de pușcași din Londra, s-a evidențiat în serviciul de santinelă, uitându-se peste pustiul pământului nimănui (no man’s land) către tranșeele germane.
Îndurase deja luni de violență brutală, vărsare de sânge și distrugere care aveau să caracterizeze Primul Război Mondial, când s-a întâmplat ceva remarcabil.
„Deodată, au apărut lumini de-a lungul șanțului german. Și mi s-a părut un lucru amuzant. Și apoi nemții au început să cânte „Stille Nacht, heilige Nacht”. Și m-am trezit atât eu cât și celelalte santinelele, care, la rândul lor, i-au trezit pe ceilalți oameni să vină și să vadă ce se întâmplă”, și-a amintit el, în emisiunea radio BBC Witness History.
Vocile purtate de-a lungul tranșeelor au adus cântece familiare care au trecut peste bariera limbajului, a fost o amintire muzicală a umanității.
„Ei și-au terminat colindul și i-am aplaudat și ne-am gândit că ar trebui să ripostăm într-un fel. Așa că, am răspuns cu The First Noel (n.r. cântec de Crăciun tradițional din Marea Britanie)”.
Armistițiului de Crăciun din 1914
Este greu de identificat originile exacte ale armistițiului de Crăciun din 1914. Părea să apară spontan în mai multe locații de-a lungul Frontului de Vest.
Nu a existat un armistițiu uniform de Crăciun, ci mai degrabă mai multe evenimente localizate.
Pentru unii soldați în tranșee, a durat câteva ore, în unele zone până la Boxing Day (n.r. Ziua Crăciunului, care are loc în a doua zi de Crăciun), și chiar în locuri izolate până la Anul Nou, scrie BBC.
În timp ce în unele părți ale Frontului de Vest, nu s-a întâmplat deloc. Aproximativ 77 de soldați britanici au mai fost uciși în lupte în ziua de Crăciun din 1914.
Soldații și-au dat mână și au început să poarte conversații
Pentru colonelul Scott Shepherd, pe atunci ofițer, lupta în apropierea orașului Armentières din nordul Franței, părea să înceapă aproape din întâmplare.
În zorii dimineții de Crăciun, pământul nimănui era acoperit de o ceață grea. „Ceața era atât de deasă încât nu-ți puteai vedea mâna în fața ta”, și-a amintit el.
S-a luat decizia de a profita de acoperirea oferită de vreme pentru a repara tranșeele prăbușite. Dar în timp ce soldații lucrau la umplerea sacilor de nisip și încercarea de a reface parapetul șanțului, ceața a început brusc să se risipească.
„S-a ridicat uimitor de repede. Și de-a lungul acelui linie am putut vedea brusc nemți făcând exact același lucru în aer liber. Și ne-am uitat unul la celălalt pentru o vreme, apoi unul sau doi soldați s-au îndreptat spre ei. S-au întâlnit, și-au dat mâna, au schimbat țigări. Au început să vorbească. Războiul, pentru acel moment, s-a oprit.”
Generalul Walter Congreve, care a condus Brigada de Puști, i-a scris soției sale în ziua de Crăciun, descriind încetarea focului drept „o stare de lucruri extraordinară”.
Deoarece tranșeele erau atât de aproape, soldații au putut să-și strige salutări unul altuia, inițiind conversații.
Celebra partidă de fotbal
„Un german a strigat că vor un armistițiu de o zi și că iese din șanț dacă și noi vom face la fel”, a scris generalul.
„Foarte precaut, unul dintre oamenii noștri s-a ridicat deasupra parapetului și a văzut un neamț făcând la fel. Amândoi s-au plimbat dându-și unul altuia trabucuri și cântând cântece”.
Încetarea focului le-a permis soldaților să-și recupereze morții din ”pământul nimănui” și să ofere înmormântări adecvate camarazilor căzuți.
Bărbații care cu câteva ore mai devreme încercaseră să se omoare între ei au făcut schimb de țigări, mâncare și suveniruri de acasă.
Există chiar rapoarte despre jocuri improvizate de fotbal care au izbucnit. Colonelul Johannes Niemann, sublocotenent la Regimentul 33 Saxon, a fost unul dintre soldații care au participat.
„Deodată a venit Tommy cu o minge de fotbal… Și apoi a început un meci de fotbal. Ne-am marcat golurile cu șepcile noastre. Și Tommy a făcut-o. Și am avut multe lovituri. Și apoi, la urma urmei, nemții au câștigat meciul de fotbal cu 3-2″.
