Oamenii de știință lucrează la un vaccin împotriva hantavirusului — dar este probabil să mai dureze ani până va fi disponibil. Focarul de hantavirus de pe nava de croazieră MV Hondius aduce din nou în atenție eforturile de a dezvolta un vaccin pentru prevenirea virusului.
Experții spun că încercările de dezvoltare a unui vaccin împotriva hantavirusului au stagnat în mod repetat, în parte pentru că focarele apar sporadic și afectează în mod disproporționat țările mai sărace, unde există mai puține stimulente pentru companiile farmaceutice să investească.
De ce dezvoltarea vaccinului a stagnat
„Agențiile noastre de finanțare nu investesc foarte mulți bani în acest domeniu, deoarece este puțin probabil să provoace următoarea epidemie sau pandemie”, a declarat Sabra Klein, profesor în cadrul departamentului de microbiologie moleculară și imunologie de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg, conform NBC News.
„Dar acestea sunt virusuri care provoacă febră hemoragică, așa că atunci când apar, sunt înfricoșătoare și pot produce efecte devastatoare.”
Fondatorii EnsiliTech, o companie de biotehnologie din Marea Britanie, au început să lucreze la vaccin acum 15 ani.
„Am analizat hantavirusul și am observat că este destul de neglijat”, a spus Matt Slade, cofondator al companiei și șef de cabinet.
„Nu exista aproape deloc activitate în acest domeniu.”
Cum funcționează vaccinul și stadiul actual
Vaccinul EnsiliTech se bazează pe tehnologia ARN mesager, aceeași platformă utilizată pentru dezvoltarea vaccinurilor anti-Covid.
Vaccinul vizează o tulpină de hantavirus cunoscută sub numele de virus hantaan, întâlnită în principal în Asia de Est și care poate provoca hemoragii interne și afectarea rinichilor, cunoscută ca febră hemoragică cu sindrom renal.
Slade a explicat că o parte din motivul pentru care dezvoltarea a durat atât de mult este că cercetătorii au încercat să se asigure că vaccinul poate fi transportat la temperatura camerei. Vaccinurile Pfizer și Moderna împotriva Covid au necesitat temperaturi foarte scăzute pentru transport, ceea ce a complicat distribuția globală.
EnsiliTech a dezvoltat o metodă numită „ensilication”, care încapsulează ARN-ul mesager într-o structură protectoare din siliciu.
Slade a spus că vaccinul nu a intrat încă în testare pe oameni, estimând că ar putea dura încă trei până la patru ani până la primele studii clinice. Compania a realizat cu succes teste pe rozătoare, care sunt sursa de transmitere la oameni. El nu a exclus dezvoltarea unui alt vaccin care să vizeze tulpina Andes, responsabilă pentru focarul de pe nava de croazieră.
Obstacole și perspective pentru viitor
Fără un sprijin similar cu cel oferit prin programul Operation Warp Speed — inițiativa SUA din timpul primului mandat al președintelui Donald Trump care a accelerat dezvoltarea vaccinurilor Covid — este probabil să mai dureze încă cinci ani pentru finalizarea studiilor de fază 2 și 3. Slade a spus că există și alte vaccinuri împotriva hantavirusului în stadiu preclinic, dar niciunul nu a ajuns la testare pe oameni.
„Așa cum s-a întâmplat și în cazul Covid, acest proces poate fi scurtat semnificativ dacă există acces și aprobare de urgență”, a spus Slade. „Dar dacă totul rămâne în parametrii normali ai dezvoltării unui vaccin, acesta este calendarul estimat.”
Chiar și în contextul interesului reînnoit după focarul de pe nava de croazieră, „trebuie să existe un argument comercial solid pentru aceste vaccinuri”, a adăugat el.
„Din păcate, hantavirusurile sunt endemice în regiuni ale lumii care nu dispun de resurse financiare suficiente, ceea ce a dus la lipsa de interes”, a spus Slade.
Dr. Ofer Levy, director al programului Precision Vaccines de la Boston Children’s Hospital, a declarat că China și Coreea de Sud au vaccinuri, dar rezultatele au fost mixte și acestea nu sunt disponibile în afara acestor țări.
Expunerea americanilor la hantavirus datează încă din al Doilea Război Mondial, când soldați americani au fost desfășurați în Europa Centrală. Din acest motiv, armata SUA și-a exprimat anterior interesul pentru finanțarea dezvoltării unui vaccin.
Cu toate acestea, focarele virusului au fost rare la nivel global, iar finanțarea a reprezentat o problemă majoră.
