NASA a publicat, marţi, noi imagini ale craterului format în urma impactului unei rachete SpaceX cu Luna, produs la începutul acestei luni, transmite AFP.
Fotografiile au fost realizate de sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) în zilele de 11 şi 12 august şi surprind urma impactului creat de treapta superioară a unei rachete SpaceX Falcon 9, care a lovit suprafaţa Lunii pe 5 august.
Oamenii de ştiinţă din cadrul agenţiei spaţiale americane au stabilit că diametrul craterului este de 18 metri, iar adâncimea sa este mai mică de 3 metri, pe baza lungimii umbrei proiectate.
Racheta a fost lansată în ianuarie 2025, transportând modulul de aselenizare Blue Ghost 1 al companiei Firefly Aerospace – o misiune privată care a reuşit o aselenizare controlată.
Acestea nu au fost primele imagini ale locului impactului.
Agenţia spaţială coreeană a publicat, pe 6 august, fotografii realizate cu o zi înainte de sonda Korea Pathfinder Lunar Orbiter (KPLO), cunoscută şi sub numele de Danuri.
Sonda LRO, aflată în serviciu din 2009, orbitează Luna de la un pol la celălalt la fiecare două ore, în timp ce Luna se roteşte sub ea.
Într-un comunicat, NASA a precizat că realizarea imaginii a reprezentat o provocare. Pentru a fotografia un punct specific de pe Lună, sonda trebuie să aştepte până când locaţia respectivă intră în câmpul vizual – proces care, în acest caz, a durat şase zile. De asemenea, sonda a trebuit să fie înclinată cu precizie, astfel încât camera să fie orientată spre crater în timp ce survola zona la o altitudine de aproximativ 96 de kilometri.
Un alt aspect dificil a fost sincronizarea, a explicat NASA: ”Dacă aparatul foto ar fi declanşat cu doar 10 secunde prea devreme sau prea târziu, ţinta s-ar fi deplasat din centrul cadrului cu aproximativ 16 kilometri.”
Imaginile surprinse din unghiuri diferite au scos la iveală diverse detalii, inclusiv dâre mai luminoase şi mai întunecate care se răspândesc în evantai în jurul craterului.
NASA a explicat că dârele mai întunecate ”sunt formate din praf de suprafaţă şi roci alterate în timp de vântul solar, radiaţiile cosmice galactice şi impactul micrometeoriţilor”. Acest material a fost proiectat în exterior în urma coliziunii, provenind de la o adâncime de aproximativ 45 de centimetri sub suprafaţă.
