Majoritatea zâmbetelor au fost aprobatoare. Unele au părut însă stinghere. Iar în mijlocul tuturor, principalul oficial comercial al UE, Sabine Weyand, avea pe chip o expresie care spunea totul: blocul comunitar intrase într-o situație complicată.
Fotografia, realizată pe 27 iulie, la complexul de golf din Scoția al președintelui Donald Trump, când Uniunea Europeană și Statele Unite au încheiat un fragil armistițiu tarifar, a surprins disconfortul europenilor față de un acord care era, de fapt, „cel mai bun pe care îl puteau obține”, scrie Politico.
Cele două părți au transformat în sfârșit strângerea de mână dintre Trump și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-o declarație comună ce stabilește un tarif minim de 15% pentru SUA, promite reducerea taxelor pe mașinile europene, plafonează impozitele pe produse farmaceutice și semiconductori și scutește complet exporturile europene de aeronave.
Pe tot parcursul negocierilor, Europa a dus un dans delicat cu Trump — încercând să-l țină legat de promisiunile sale comerciale, în timp ce liderii UE făceau lobby pentru ca el să ofere garanții de securitate Ucrainei împotriva agresiunii ruse.
Ostatici
„Suntem în continuare ostaticii protecției militare și strategice americane, cu un punct extrem de sensibil, care este Ucraina”, a declarat Pascal Lamy, fost comisar european pentru comerț.
„Iar dacă l-am fi atacat frontal pe Trump, ceea ce avem capacitatea economică să facem, el ar fi putut spune: «Dacă europenii sunt inamicii mei, atunci nu văd de ce ar trebui să continui să ajut Ucraina». Nimeni nu vrea să-și asume această responsabilitate.”
O sarcină mai puțin urgentă, dar mai incomodă, va fi pentru Bruxelles aceea de a arăta lumii că nu a încălcat chiar regulile comerțului internațional pe care chiar el le-a contribuit să le creeze. Până la urmă, de ani de zile, UE le predică Beijingului, Washingtonului și New Delhiului despre importanța Organizației Mondiale a Comerțului ca arbitru al comerțului bazat pe reguli.
„Am călcat complet în picioare regulile pe care le-am creat împreună cu americanii și vom fi acuzați că vom continua să le subminăm și pe viitor dacă lucrurile rămân așa”, a spus Lamy, care după mandatul său la Bruxelles a condus OMC, cu sediul la Geneva, între 2005 și 2013.
Recunoașterea Ursulei von der Leyen, făcută la clubul de golf Turnberry al lui Trump, că UE are un „surplus” comercial cu Statele Unite și că acordul va ajuta la „reechilibrarea” acestuia, a fost exact pretextul de care administrația Trump avea nevoie pentru a-și declara victoria și a îngropa un sistem pe care îl considera de mult depășit.
„Prin folosirea unui mix de tarife și acorduri pentru accesul pe piețele externe și investiții, Statele Unite au pus bazele unei noi ordini comerciale globale”, a scris negociatorul-șef al lui Trump, Jamieson Greer, într-un editorial apărut la câteva zile după acord.
„[Sistemul] Turnberry nu este deloc finalizat, dar construcția lui este deja bine avansată”, a adăugat acesta.
Criză de credibilitate
Acordul comercial transatlantic, spun principalii experți în comerț, riscă să submineze chiar principiile pe care Bruxelles le-a promovat constant la OMC, într-o lume tot mai marcată de confruntări geopolitice fără limite.
„Va fi foarte dificil pentru UE să spună: «Apărăm sistemul comercial multilateral», pentru că este unul dintre numeroșii membri care au decis să negocieze un acord bilateral cu Statele Unite”, a declarat Marco Molina, avocat specializat în comerț și fost diplomat de rang înalt care a condus negocierile privind reforma mecanismului de soluționare a litigiilor OMC până în 2024.
Problema centrală a acordului este că încalcă principiile de bază ale sistemului comercial multilateral: reciprocitatea și nediscriminarea.
Pe de o parte, cei doi parteneri ar trebui să își acorde concesii aproximativ echivalente — lucru pe care cadrul actual nu îl asigură. Pe de altă parte, principiul nediscriminării, prevăzut de regula clauzei națiunii celei mai favorizate din OMC, stipulează că orice avantaj acordat unui partener comercial trebuie extins imediat tuturor membrilor — cu excepția cazului în care acordul lor acoperă „aproape tot comerțul”.
