Pe măsură ce războiul din Iran amenință să blocheze fluxurile de energie pentru viitorul previzibil, Europa se confruntă cu un șoc de aprovizionare care promite să paralizeze industria, să țină la sol companiile aeriene, să crească prețurile alimentelor, să majoreze costurile de împrumut și să împingă inflația din nou la niveluri de criză.
Pe măsură ce ultimele petroliere care transportă combustibili fosili din Golful Persic ajung în porturile europene, amploarea a ceea ce urmează să lovească pare să devină clară pentru liderii continentului, scrie Politico.
Dacă războiul se prelungește, acesta va pune o presiune asupra economiei europene „la fel de mare precum cea pe care am experimentat-o recent în timpul pandemiei Covid sau la începutul războiului din Ucraina”, a declarat luni cancelarul german Friedrich Merz.
„Trăiesc cu realitatea acestui război și a consecințelor sale 24 de ore din 24”, a declarat ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, pentru ziarul La Repubblica.
„Sunt obligat să știu lucruri care nu mă lasă să dorm.” Conflictul ar putea dura „ani”, a avertizat Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, într-un interviu acordat revistei The Economist săptămâna trecută.
Efectele pe termen lung, a adăugat ea, sunt „probabil dincolo de ceea ce ne putem imagina în acest moment.”
Momentan suntem afectați doar de prețul ala pompă
Aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale care alimentează economia globală trec prin Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a închis-o amenințând că va ataca orice navă care trece fără permisiunea Teheranului.
Marți, președintele SUA Donald Trump a publicat un mesaj adresat țărilor afectate de lipsa combustibilului cauzată de închiderea strâmtorii de către Iran.
„Va trebui să începeți să învățați să luptați singuri”, a scris el pe Truth Social. „Partea grea a fost făcută. Mergeți și luați-vă propriul petrol!”
Petrolul și gazele sunt vitale pentru transport și încălzire, dar susțin și întregul lanț industrial de aprovizionare, afectând producția de alimente, materiale plastice, chimicale și agricultura. Și asta fără a include lipsurile altor resurse cauzate de închiderea strâmtorii, inclusiv îngrășăminte și heliu, folosit în fabricarea microcipurilor.
Până acum, impactul asupra consumatorilor europeni s-a limitat în principal la prețurile la pompă (și la creșterea costului noilor console PlayStation, pe care Sony a pus-o pe seama „presiunilor din peisajul economic global”).
POLITICO prezintă riscurile cu care se confruntă economia europeană dacă ceea ce Fatih Birol — directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie — a descris drept „cea mai mare amenințare la adresa securității energetice globale din istorie” va continua.
Lipsuri
Spre deosebire de crizele anterioare — în special șocul petrolier care a urmat embargoului OPEC din 1973 și șocul gazelor care a urmat invaziei Rusiei în Ucraina din 2022 — actuala criză afectează în mod egal toate sursele de energie, de la țiței și gaze naturale până la produse rafinate precum combustibilul pentru avioane și motorina.
„Piețele se confruntă acum cu un scenariu discutat mult timp în teorie, dar rar considerat o posibilitate reală — închiderea efectivă a celui mai important punct critic energetic din lume”, a declarat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist principal pentru Europa la Institute for Energy Economics and Financial Analysis.
În timp ce crizele din anii 1970 au afectat 7% din aprovizionarea globală, a spus ea, închiderea Strâmtorii Ormuz afectează 20%.
Când a izbucnit războiul, oficialii UE sperau că blocul va evita penurii serioase datorită dependenței relativ scăzute de Golful Persic, de unde proveneau doar 6% din țiței și sub 10% din gazele naturale. Cel mai mare risc discutat în numeroase reuniuni ministeriale și tehnice era creșterea prețurilor.
Securitatea aprovizionării Europei era rareori pusă sub semnul întrebării, oficialii indicând sursele diversificate ale continentului dincolo de Golful Persic: SUA, Norvegia, Azerbaidjan și Algeria.
Cel mai mare risc, spuneau ei, era ca conflictul să dureze mult — abia atunci aprovizionarea ar deveni o problemă serioasă.
Totuși de ce cresc așa mult prețurile la petrol
Pe măsură ce războiul intră în a cincea săptămână, aceste temeri se confirmă. O îngrijorare imediată este că țările asiatice, care înainte de război se bazau în proporție de aproximativ 80% pe Golf pentru petrol și gaze, încep să liciteze agresiv pentru aceste resurse, pe fondul scăderii ofertelor.
Acest lucru a deviat comercianții cu contracte mai flexibile către Asia pentru a profita de marjele mai mari, îndepărtându-i de Europa.
Potrivit lui Charles Costerousse, analist energetic senior la firma de consultanță maritimă Kpler, 11 nave LNG sub pavilion american și nigerian au fost redirecționate din Europa către est în ultimele zile.
În următoarele zile, ultimul transport de LNG din Qatar va ajunge în Europa, a spus el.
Cu aproape toți furnizorii globali la capacitate maximă, liderii europeni încep să „realizeze că livrările de LNG pe care contau nu ajung aici așa cum se așteptau”, a spus Jaller-Makarewicz.
„Nu avem un tampon. Nu avem siguranță.” Europa, a spus ea, va începe să simtă impactul „luna aceasta” — poate chiar în câteva săptămâni.
Cel mai rău scenariu
„Cel mai rău scenariu este ca Strâmtoarea Ormuz să rămână închisă cel puțin încă o lună”, combinat cu atacuri suplimentare asupra infrastructurii energetice, a declarat un executiv dintr-o companie importantă de import LNG, sub protecția anonimatului.
Acesta a avertizat că prețurile mai mari ar putea stimula producția în timp, reechilibrând oferta globală.
Dar chiar și atunci, a avertizat el, prețurile ar putea rămâne structural mai ridicate — poate pentru totdeauna.
Același lucru este valabil și pentru produsele petroliere. Deși UE cumpără foarte puțin țiței din Golf, depinde de regiune pentru peste 40% din produsele rafinate — inclusiv motorină și combustibil pentru avioane.
„Dacă strâmtoarea rămâne închisă, practic nu există alternative”, a spus Homayoun Falakshahi, analist la ICIS.
Piețele financiare pariază că blocajul va dura doar două sau trei săptămâni, a adăugat el. Dar dacă „se prelungește, vom vedea prețuri mai mari — iar asta se va traduce într-o criză economică mai gravă.”
Prețul petrolului a scăzut temporar după ce țările bogate au convenit să elibereze 400 de milioane de barili din rezervele strategice în martie. De atunci însă, prețurile au crescut din nou.
Distrugerea cererii
Cel mai imediat efect al limitării ofertei este deja vizibil: prețuri mai mari la pompă. Creșterea prețului petrolului se reflectă direct în costurile combustibilului.
Euro Super 95, un indicator important al prețurilor combustibililor în UE, a crescut cu aproximativ 15% între 23 februarie și 23 martie, potrivit datelor UE.
Guvernele europene au încercat să țină prețurile sub control, reducând taxele și avertizând împotriva speculei. Dar dacă nu apar noi livrări, vor fi nevoite să recurgă la un instrument nepopular: reducerea consumului.
Deja, comisarul european pentru energie Dan Jørgensen a recomandat guvernelor UE, într-o scrisoare consultată de POLITICO, să limiteze utilizarea transportului pentru a compensa pierderea livrărilor de motorină și combustibil pentru avioane din Golf.
Scrisoarea, cu sugestii privind duminici fără mașini și raționalizarea benzinei, amintește de crizele petroliere din anii 1970. Unii avertizează chiar că se apropie „lockdown-uri energetice” similare celor din perioada Covid.
Transport aerian mai scump
Cu combustibilul reprezentând cea mai mare cheltuială pentru operarea unui avion, transportul aerian este deosebit de vulnerabil la un șoc energetic. De la primele bombardamente asupra Iranului, prețul combustibilului pentru avioane în Europa s-a dublat, depășind 1.700 de dolari pe tonă.
Deși a scăzut ușor în ultima săptămână, companiile aeriene europene au fost nevoite să crească prețurile.
„A fost o lovitură dublă: atât din cauza reducerii capacității de rafinare, cât și a producției de țiței”, a spus Willie Walsh, directorul general al IATA. „Industria nu poate absorbi această creștere, așa că prețurile vor urca.”
Măsuri drastice, precum reducerea rutelor, au fost deja luate de unele companii aeriene asiatice. În Europa, grupul Lufthansa a discutat posibilitatea de a ține temporar la sol între 20 și 40 de aeronave din cauza crizei combustibilului, potrivit presei germane.
Dacă războiul continuă, unii turiști vor rămâne acasă, iar unii expatriați vor rata evenimente de familie.
„Ceea ce se întâmplă pe piețele din est este un fel de previzualizare a ceea ce s-ar putea întâmpla în Europa”, a declarat George Shaw, analist senior la Kpler.
