Relatări şocante despre aşa-numitul „safari uman” din timpul asediului oraşului Sarajevo revin în atenţie, după ce martori citaţi de The Times susţin că străini bogaţi, inclusiv români, ar fi plătit pentru a trage asupra civililor.
Un fost şef al poliţiei vorbeşte despre o femeie din România care ar fi ucis peste zece persoane, iar un alt martor îl indică pe actualul preşedinte sârb Aleksandar Vucic drept sprijin pentru lunetiştii amatori – acuzaţii negate de liderul de la Belgrad.
La sfârşitul unei zile petrecute ucigând femei şi copii cu puştile lor scumpe de lunetişti, „turiştii” din Sarajevo din timpul războiului obişnuiau să petreacă până în zori, devorând fripturi de porc şi bând coniac.
„Mergeau la cafenea între 18:00 şi 19:00 şi rămâneau până la 5:00 dimineaţa, cântând şi râzând”, îşi aminteşte Aleksandar Licanin, care spune că a fost martor la astfel de petreceri.
În schimbul unor plăţi de până la 88.000 de lire sterline, turiştii ar fi avut voie să folosească poziţiile lunetiştilor sârbi bosniaci pentru a trage asupra locuitorilor care se adăposteau în oraşul de jos, plătind mai mult pentru privilegiul de a ucide copii sau femei însărcinate.
Victimele lor se numără printre cele peste 11.500 de persoane ucise în timpul asediului care a durat patru ani, scrie The Times.
Străinii care plăteau pentru privilegiul de a ucide civili nevinovaţi erau în principal bărbaţi bogaţi, dar erau şi femei, susţine Licanin, în vârstă de 63 de ani, care pe atunci era voluntar într-o unitate de tancuri a sârbilor bosniaci. Printre ei se aflau britanici, italieni şi germani, a spus el.
Licanin a acceptat să se întâlnească cu The Times în Bosnia pentru a dezvălui tot ce îşi aminteşte despre presupuşii trăgători, în timp ce magistraţii din Italia investighează afirmaţiile potrivit cărora printre aceştia se aflau şi italieni. După ce a păstrat tăcerea timp de trei decenii, Licanin a spus că este gata să vorbească, deoarece ancheta italiană era în curs.
Cimitirul evreiesc, bază pentru trageri
Potrivit lui Licanin, războiul său a început în 1993, când comunitatea sârbă bosniacă din Sarajevo, din care făcea parte, s-a separat de bosniacii musulmani locali, pe măsură ce diviziunile etnice şi religioase au început să alimenteze conflictul în Iugoslavia în curs de dezintegrare.
Reţinut de bosniaci, tânărul de 31 de ani a ajuns în cele din urmă în cartierul Grbavica din Sarajevo, controlat de sârbi, şi s-a înrolat într-o unitate de tancuri condusă de forţele sârbe bosniace care au participat la asediul mortal al zonelor controlate de bosniaci. Comandantul său, Slobodan Todorovic, era un fost ofiţer al armatei iugoslave desfiinţate.
Stabilită în cimitirul evreiesc al oraşului, care oferea o perspectivă asupra Sarajevoului, unitatea lui Licanin împărţea punctul strategic cu o miliţie sârbă de 200 de oameni, Detaşamentul Cetnik Novosarajevo, condus de fostul poştaş Slavko Aleksic. Licanin a spus că unitatea sa primea coordonatele ţintelor de la comandanţi, dar lunetiştii lui Aleksic îşi alegeau singuri victimele.
„Aleksic avea o zonă restricţionată în cimitir, la 200 de metri de noi, pe care o puteam vedea. Trăgeau în femei, copii şi bătrâni. Erau scăpaţi de sub control, iar Aleksic era evident un psihopat, se vedea în ochii lui”, a povestit el.
Licanin susţine că a văzut pentru prima dată străini bine îmbrăcaţi luând poziţii alături de lunetiştii lui Aleksic în 1993 sau 1994.
„Purtau jachete de piele scumpe şi mi s-a spus că erau italieni, germani şi britanici”, a spus el. „Erau ajutaţi să găsească ţinte, iar tragerile din cimitir erau precise – aveai totul”, a adăugat el.
Petrecere după „vânătoare”
Străinii, care erau cazaţi într-un complex lângă cimitir, plăteau între 500 şi 1.000 de mărci germane pentru a primi un loc privilegiat de lunetist în clădiri înalte, a spus Licanin.
„După vânătoare, o cafenea era eliberată pentru a face loc pentru ei, iar jeepul lui Aleksic, care avea un craniu montat pe capotă, sosea. Noi plecam: nu voiam să avem contact cu ei”, susţine Licanin.
„Mâncau mult, se ospătau cu carne – porc şi miel la proţap”, a spus el, adăugând că nu lipseau berea, whisky-ul şi coniacul.
„Sărbătoreau uciderea oamenilor. Nu-mi pot imagina cum poţi trăi după ce ai ucis un copil”, a comentat martorul.
O româncă printre presupuşii lunetişti
Licanin a adăugat că nu a fost surprins să vadă femei străine plătind pentru a ucide. „Părea normal, deoarece sârbii aveau şi ei femei snipers”, a spus el.
Afirmaţia sa că printre lunetiştii turişti se aflau şi femei a fost susţinută de Zlatko Miletic, şeful poliţiei din Sarajevo la acea vreme, care conducea o echipă însărcinată cu descoperirea şi eliminarea lunetiştilor.
„Îmi amintesc de o femeie din România care trebuie să fi ucis mai mult de zece persoane”, a declarat el pentru canalul de ştiri N1.
„Acei lunetişti străini erau adânc îngropaţi în tranşee de beton şi era dificil să-i neutralizăm”, a spus Miletic, în prezent parlamentar în Bosnia.
„Au ucis zeci de copii şi femei”, a adăugat el.
Acuzaţii privind implicarea lui Aleksandar Vucic
Licanin susţine că unul dintre sârbii care îi ajutau pe lunetiştii străini era Aleksandar Vucic, actualul preşedinte al Serbiei, pe atunci membru al Partidului Radical Sârb.
„El stătea la cafenea şi traducea pentru străini”, a afirmat Licanin.
Preşedintele sârb a negat acuzaţiile, susţinând că se afla la Sarajevo doar în calitate de jurnalist şi că nu a colaborat cu Aleksic.
O purtătoare de cuvânt a liderului sârb a calificat afirmaţiile drept „dezinformare rău intenţionată”.
Anchete şi controverse
Povestea presupusului „safari uman” a apărut treptat încă din anii 1990. Un documentar din 2022, Sarajevo Safari, a relansat interesul public, iar în Italia este în curs o anchetă privind posibila implicare a unor cetăţeni italieni.
Martorii susţin că trăgători ar fi venit inclusiv din Rusia, România, Grecia, Italia, Spania, Franţa, Germania, SUA, Canada şi Marea Britanie. Până în prezent, acuzaţiile rămân în mare parte la nivel de mărturii şi investigaţii jurnalistice, fără verdicte judiciare definitive.
Aleksandar Licanin spune că trauma războiului îl urmăreşte şi astăzi. „Străinii care au venit la Sarajevo aveau mintea bolnavă. Pun pariu că ei nu au coşmaruri”, a afirmat el.
