Serviciile de informații americane și britanice au reușit încă din 2021 să anticipeze invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Însă aliații europeni, precum și conducerea de la Kiev, nu au luat în serios avertismentele.
Jurnalistul The Guardian Shaun Walker a reconstruit, pe baza a peste o sută de interviuri cu ofițeri de informații, oficiali și diplomați din mai multe țări, succesiunea evenimentelor.
Iată principalele concluzii.
Putin ar fi luat decizia de invada din 2020
Privind retrospectiv, analiștii occidentali consideră că Vladimir Putin a luat decizia finală de a invada în 2020.
Atunci au fost adoptate amendamentele constituționale care i-au permis să rămână la putere după 2024.
Tot în acel an a izbucnit pandemia de COVID-19, iar Putin s-a autoizolat: s-a întâlnit rar cu alți lideri, dar a citit intens despre istoria Rusiei și, probabil, a reflectat asupra propriului său rol în aceasta.
În 2020, protestele din Belarus împotriva lui Aleksandr Lukașenko au fost reprimate violent, iar în Rusia a avut loc otrăvirea lui Aleksei Navalnîi. Toate aceste evenimente au contribuit la consolidarea puterii lui Putin și la alimentarea ambițiilor sale geopolitice.
În primăvara anului 2021, Rusia a început să concentreze trupe la granița cu Ucraina și în Crimeea, sub pretextul unor exerciții militare.
Serviciile americane au obținut informații potrivit cărora Putin urma să folosească discursul său din 21 aprilie în fața Adunării Federale pentru a justifica o invazie. Se presupunea că Rusia intenționa să anexeze formal „republicile populare” din Donbas și să creeze un coridor terestru spre Crimeea, ceea ce ar fi presupus ocuparea unor părți din regiunile Zaporojie și Herson.
Putin nu a acționat în 2021, dar au existat semne clare
Președintele Joe Biden l-a sunat pe Putin, și-a exprimat îngrijorarea și a propus un summit la nivel înalt. Exercițiile militare s-au încheiat, trupele ruse s-au retras de la graniță, iar discursul lui Putin nu a avut un ton belicos.
Întâlnirea Biden–Putin a avut loc în iunie, la Geneva, iar Ucraina a fost puțin menționată. Administrația Biden a considerat că pericolul a trecut.
Totuși, în iulie 2021, Putin a publicat un amplu eseu intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”.
Mulți, inclusiv serviciile occidentale, l-au interpretat drept o declarație de intenție: pentru Putin era esențial ca Ucraina să rămână în sfera de influență a Moscovei.
În septembrie 2021, odată cu exercițiile militare „Zapad”, Rusia a reluat concentrarea de trupe la granița cu Ucraina și în Belarus.
SUA au obținut noi informații: de această dată, planul ar fi vizat ocuparea aproape integrală a Ucrainei, inclusiv capturarea Kievului și instalarea unui regim marionetă.
În același timp, administrația Biden era afectată de consecințele retragerii din Afganistan.
Biden îi spune lui Putin că SUA știe ce pune la cale
În noiembrie, Biden l-a trimis la Moscova pe directorul CIA, William Burns, pentru a-i transmite lui Putin că SUA cunosc planurile și că o invazie ar avea consecințe catastrofale.
Putin nu l-a primit personal la Soci, discuția având loc telefonic. La întoarcerea în SUA, Burns i-a confirmat lui Biden că Putin intenționează să atace Ucraina.
Ulterior, directoarea comunității naționale de informații a SUA, Avril Haines, a informat serviciile NATO la Bruxelles despre concluziile americane:
Rusia pregătește o invazie.
Șeful MI6, Richard Moore, a susținut evaluarea.
Reacția europeană a fost însă sceptică. Americanii și britanicii nu au dezvăluit sursele pentru a le proteja, iar experiența falselor informații privind armele de distrugere în masă din Irak, în 2003, a afectat credibilitatea SUA.
În plus, multe capitale europene îl considerau pe Putin un actor rațional și credeau că mobilizarea trupelor este un bluff menit să întărească poziția de negociere a Rusiei.
Zelenski a fost avertizat de CIA
La Kiev, avertismentele au fost privite similar. Ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, i-a spus președintelui Volodimir Zelenski că invazia este doar o chestiune de timp.
Zelenski a considerat evaluarea exagerată, temându-se că pregătirile militare ar provoca panică și ar fi percepute de Moscova drept o provocare.
În decembrie 2021 și ianuarie 2022, serviciile americane și britanice au obținut informații detaliate privind planurile de invazie, inclusiv imagini satelitare și interceptări ale comunicațiilor.
Se pare că au existat și surse indirecte din interiorul Kremlinului.
Cu o lună înainte SUA și Marea Britanie șitau exact direcțiile invaziei
Până în ianuarie, SUA și Marea Britanie știau că Rusia va ataca din mai multe direcții, inclusiv din Belarus, că este planificat un desant la aeroportul Hostomel și că ar putea fi trimise unități speciale pentru a-l elimina pe Zelenski la începutul invaziei.
Burns a mers din nou la Kiev pentru a-l avertiza pe Zelenski, însă fără succes.
Președintele ucrainean a ezitat să autorizeze pregătiri militare fără o decizie politică clară.
Până la jumătatea lunii februarie, SUA, Marea Britanie și alte state și-au evacuat ambasadele din Kiev.
Emmanuel Macron și Olaf Scholz au vizitat Moscova în încercarea de a preveni războiul.
Pe 12 februarie, în ultima convorbire telefonică Biden–Putin, liderul american a înțeles că decizia era deja luată.
În lipsa unei reacții ferme din partea Kievului, administrația Biden s-a concentrat pe contactele cu conducerea militară ucraineană.
Avertismentele au fost luate mai în serios la nivel militar, dar pregătirile necesitau aprobarea politică a lui Zelenski.
Pe 21 februarie a avut loc ședința Consiliului de Securitate al Rusiei privind recunoașterea „DNR” și „LNR”. Pentru mulți observatori, inclusiv din elita rusă, a devenit clar că se pregătește războiul cu Ucraina. Puțini au îndrăznit să se opună.
Zelenski a ezitat până în ultimul moment
A doua zi s-a reunit Consiliul de Securitate al Ucrainei. Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valerii Zalujnîi, a insistat pentru instituirea legii marțiale, însă Volodimir Zelenski s-a limitat la declararea stării de urgență.
Cel mai probabil, el se aștepta ca trupele ruse să intre în Donbas și ca acțiunea să se oprească acolo.
Totuși, în aceeași zi, președintele ucrainean a fost informat că mai multe grupuri trimise pentru a-l asasina se află deja la Kiev.
Pe 23 februarie, serviciile speciale americane, britanice și poloneze au confirmat că ordinul de începere a invaziei fusese deja dat.
În pofida acestui fapt, șeful serviciului german de informații, Bruno Kahl, a sosit la Kiev — ulterior fiind evacuat cu mari dificultăți.
Invazia și supraestimarea puterii militare a Rusiei
Invazia a început în noaptea de 24 februarie.
Rada Supremă s-a reunit de urgență și a instituit legea marțială.
Zelenski și-a petrecut o mare parte a zilei sunând liderii occidentali, începând cu premierul britanic Boris Johnson, cu o singură solicitare: să îl contacteze pe Vladimir Putin și să-i ceară să oprească războiul.
În mod paradoxal, serviciile americane și britanice, care au evaluat corect intențiile Rusiei, i-au supraestimat capacitățile militare și au subestimat capacitatea Ucrainei de a rezista.
Ele se așteptau ca Kievul să cadă foarte rapid.
Însă armata ucraineană, chiar dacă nu era pe deplin pregătită la începutul invaziei, a reușit să zădărnicească desantul de la Hostomel și să apere capitala.
Shaun Walker concluzionează că principala lecție pe care serviciile de informații din întreaga lume au învățat-o din episodul predicției americane privind invazia rusă în Ucraina este următoarea: nu trebuie exclus un scenariu doar pentru că pare irațional sau imposibil.
