Statele Unite au afirmat că „cea mai mare ofensivă financiară din istorie” va ajuta Washingtonul și Israelul să pună capăt războiului în desfășurare cu Iranul.
Iranul nu este însă străin de asemenea tactici.
Regimul de la Teheran s-a confruntat aproape neîntrerupt cu sancțiuni americane de la Revoluția Islamică din 1979. În această perioadă, Iranul a dezvoltat relații comerciale solide cu mai multe țări care fie au propriul istoric de ignorare a presiunilor economice americane, fie pur și simplu nu își permit să înceteze schimburile comerciale cu Iranul.
Drept urmare, Iranul afirmă că este „pe deplin pregătit” pentru noile sancțiuni americane, iar numeroși economiști susțin că impactul celei mai recente măsuri luate de Washington va fi limitat.
Așadar, cu cine face comerț Iranul? Și poate ceea ce Statele Unite au numit o „Zi Z economică” să aibă un impact real asupra Teheranului?
China
China este cel mai mare cumpărător de produse iraniene, reprezentând 26,9% din exporturile Iranului în 2025, potrivit datelor International Trade Centre (ITC), instituție aflată sub egida Organizației Națiunilor Unite și a Organizației Mondiale a Comerțului.
Există însă câteva precizări importante privind datele ITC, care acoperă o perioadă anterioară începerii războiului SUA-Israel cu Iranul.
În primul rând, mai mulți economiști consideră că, inclusiv înainte de izbucnirea conflictului, o mare parte din vânzările de petrol iranian, în special către China, erau raportate la valori mai mici decât cele reale, din motive politice.
În al doilea rând, ITC calculează exporturile Iranului folosind în principal cifrele privind importurile raportate de partenerii comerciali ai Teheranului, din cauza dificultății de a obține date actualizate privind exporturile direct din Iran.
În al treilea rând, datele privind importurile unor parteneri comerciali ai Iranului, precum Irakul, sunt incomplete.
În ciuda acestor limitări, importanța comerțului iranian pentru China reiese clar din reacția Beijingului la anunțul american privind „Ziua Z economică”.
China a transmis că se opune ferm celor pe care le-a numit „sancțiuni unilaterale ilegale”, că tacticile de presiune economică nu vor contribui la rezolvarea problemelor și că Beijingul își va proteja propriile interese.
Turcia
Turcia este un alt partener comercial important al Iranului, potrivit datelor ITC, însă are o relație mult mai apropiată cu Statele Unite decât China.
Acest lucru plasează Ankara într-o poziție dificilă. SUA au amenințat că vor sancționa statele și entitățile care continuă să facă afaceri cu Iranul, ca parte a noii campanii de presiune economică.
Economiștii atrag însă atenția că Turcia nu poate înceta comerțul cu Iranul fără a provoca daune semnificative propriei economii, care se confruntă deja cu o inflație de 31,8%, potrivit datelor oficiale.
Pe scurt, fiind singurul stat membru NATO care are frontieră comună cu Iranul, Turcia trebuie să găsească un echilibru între relația cu aliații săi militari și menținerea legăturilor cu un vecin economic important.
Pakistan
La fel ca Turcia, Pakistanul se învecinează cu Iranul și este unul dintre principalii parteneri pentru exporturile iraniene, potrivit ITC, încercând în același timp să mențină relații bune cu Statele Unite.
Spre deosebire de Turcia însă, principalul partener pentru exporturile Pakistanului este chiar SUA, ceea ce înseamnă că Islamabadul are mai mult de pierdut în cazul unor sancțiuni economice impuse de Washington.
Pakistanul este, de asemenea, un mediator important în negocierile de pace dintre SUA și Iran, astfel încât deteriorarea relațiilor sale cu oricare dintre cele două țări ar putea complica și mai mult găsirea unei soluții la conflict.
O altă problemă este că nu toate schimburile comerciale dintre Pakistan și Iran se află sub controlul guvernului pakistanez.
BBC a identificat dovezi potrivit cărora petrolul este introdus ilegal, la scară largă, din Iran în Pakistan de persoane care traversează frontiera pe motociclete, unele dintre ele având doar 15 ani.
Fenomenul exista înainte de începerea războiului cu Iranul, însă datele sugerează că s-a intensificat după izbucnirea conflictului.
Deși Statele Unite și companiile petroliere pakistaneze au făcut presiuni asupra guvernului de la Islamabad pentru a combate fenomenul, autoritățile întâmpină dificultăți în supravegherea zonelor izolate de-a lungul frontierei de aproximativ 900 de kilometri.
BBC a solicitat anterior guvernului iranian un punct de vedere privind acuzațiile referitoare la implicarea sa în contrabanda cu combustibil, însă nu a primit un răspuns.
Armenia
Armenia este un alt partener comercial important al Iranului, potrivit datelor ITC.
Diferența majoră față de celelalte state este că principalul partener pentru exporturile Armeniei este Rusia, care a absorbit 34,9% din totalul bunurilor exportate de această țară în 2025.
Acest lucru se întâmplă în ciuda sancțiunilor impuse Rusiei de SUA și aliații săi după invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022.
Situația sugerează că Armenia ar putea fi dispusă să continue schimburile comerciale cu Iranul, în ciuda intensificării presiunilor americane.
Care ar putea fi rezultatul
Secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că sancțiunile împotriva Iranului vor „strânge lațul și vor bloca orice potențială sursă de venit”.
Numeroși experți nu sunt însă de acord cu această evaluare. Compania de consultanță Oxford Economics estimează că impactul direct asupra veniturilor Iranului va fi mai degrabă modest.
Ali Vaez, director adjunct al International Crisis Group, a declarat:
„Practic, tot ceea ce se mișcă în Iran este deja vizat de mai multe niveluri de sancțiuni.”
Prin urmare, spune acesta, adevărata întrebare este legată de aplicarea sancțiunilor: are SUA capacitatea și disponibilitatea de a impune amenzi și alte măsuri statelor care vor continua să facă afaceri cu Iranul?
Vaez a amintit că Statele Unite au început anul trecut un război economic cu China, principalul partener comercial al Iranului, dar ulterior au făcut un pas înapoi.
Aya Ibrahim, fost consilier de rang înalt în Departamentul de Stat, a avertizat că dependența excesivă a SUA de sancțiuni „stimulează țările să găsească modalități de a ocoli sistemul”.
Ea și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea că sancțiunile ar putea avea cel mai puternic impact asupra populației, mai degrabă decât asupra economiei în ansamblu, deoarece pot limita accesul oamenilor la produse esențiale.
Piețele au reacționat modest
Între timp, piețele globale au avut o reacție limitată la anunțul Washingtonului.
Prețurile globale ale petrolului au scăzut după anunțarea sancțiunilor, dar rămân mult peste nivelurile înregistrate înainte de război.
Investitorii de pe burse au fost și mai puțin impresionați de veste, principalii indici ai celor mai mari companii listate în SUA, Europa și Asia înregistrând variații minore.
Statele Unite mai au, astfel, un drum lung de parcurs înainte de a-i convinge pe economiști, investitori și statele care fac comerț cu Iranul că amenințarea noilor sancțiuni trebuie luată în serios.
