Centrala nucleară Zaporojie, cea mai mare centrală nucleară din Europa, a devenit un simbol al pericolelor reprezentate de un conflict prelungit în Ucraina, atât Kievul, cât și Moscova acuzându-se reciproc de punerea în pericol a continentului.
Centrala, care a fost confiscată de forțele ruse la scurt timp după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Moscova în februarie 2022, a fost un punct central al activității militare, cu amenințarea constantă cu pagube cauzate de bombardamente și lovituri cu rachete, precum și incertitudini privind aprovizionarea cu energie electrică.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică a anunțat săptămâna aceasta că a găsit mine terestre pe amplasament, descoperire în urma acuzațiilor Ucrainei că Rusia a plasat explozibili pe acoperișul reactoarelor de la centrala nucleară. În iunie, distrugerea barajului Kakhovka a stârnit îngrijorări cu privire la sursa de apă de răcire a centralei, scrie Financial Times.
”Dacă Rusia ar încerca să provoace daune maxime, de exemplu prin aruncarea în aer a unuia dintre reactoare din interior și, poate, dând vina pe Ucraina pentru explozie, acțiunile lor ar șoca lumea, dar impactul radiologic s-ar limita în mare parte la zona locală”, a spus Paul Norman, profesor de energie nucleară la Universitatea din Birmingham din Marea Britanie.
Majoritatea oamenilor de știință din domeniul nuclear insistă că aproape nu există șanse de o catastrofă la Zaporojie comparabilă cu explozia și incendiul din 1986 de la centrala nucleară de la Cernobîl, în nordul Ucrainei.
„Experții noștri au analizat cu atenție scenariile cele mai nefavorabile, inclusiv bombardarea și sabotarea deliberată a reactoarelor și a recipientelor de stocare a combustibilului uzat”, a spus Societatea Nucleară Americană.
„Ei nu pot prevedea o situație care ar avea consecințe asupra sănătății populației legate de radiații”.
De ce experții minimizează riscurile unui dezastru?
Un motiv este izolarea robustă a celor șase reactoare cu apă presurizată VVER-1000 de la Zaporojie, puse în funcțiune între 1985 și 1995. Fiecare este situat în interiorul unei fortărețe din beton armat cu grosime de peste un metru, iar vasul reactorului în sine are un perete de oțel cu grosimea de puțin sub 1 metru, a spus Norman.
Mark Foreman, profesor asociat de chimie nucleară la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia, a contrastat designul lor cu reactoarele din epoca sovietică de la Cernobîl, unde „explozia de abur a explodat reactorul, a făcut o gaură în acoperiș și a redus o mulțime de combustibil în fragmente mici”.
”Dacă cineva declanșează o bombă pe acoperișul [Zaporojie], atunci ar putea fi posibilă deteriorarea clădirii de izolare, dar chiar și o clădire de izolare crăpată sau deteriorată poate oferi o anumită protecție”, a adăugat el.
„Este ca și cum ai avea un tanc în interiorul unei cetăți”, a spus Norman. „Există multe straturi de protecție. Ar fi nevoie de mult pentru a distruge protecția”.
Ce se întâmplă dacă vasele reactorului ar fi sparte?
Un al doilea motiv pentru încrederea experților este că Zaporojie nu a generat energie electrică de mai mult de 10 luni și reactoarele sale au fost oprite.
În schimb, Cernobîl și uzina Fukushima din Japonia, care a fost copleșită de un tsunami în 2011, funcționau la putere maximă cu puțin timp înainte de acele dezastre.
Cinci reactoare sunt complet închise, iar un al șaselea este în „oprire la cald”, generând ceva căldură și abur pentru scopuri esențiale în cadrul complexului, dar funcționând la putere minimă.
Reactoarele închise produc doar cantități minime de iod-131, produsul secundar radioactiv cel mai periculos pentru sănătatea umană atunci când este eliberat într-un incident nuclear. A fost principala sursă de contaminare pe scară largă de la Cernobîl.
