Poliția malteză se apropia de ținta sa regală.
Într-o după-amiază înnorată de aprilie, în Mediterană, patru polițiști în civil au pășit spre intrarea în palatul Westin Dragonara pentru a aresta unul dintre oaspeții săi.
Prințul Paul al României tocmai ajunsese la hotelul de cinci stele – o clădire neoclasică roz și crem, ca o casă de păpuși Barbie supradimensionată, cu plajă privată și camere care costă până la 5.000 de euro pe noapte – și ieșea din mașină când ofițerii l-au oprit, arată Politico într-o anchetă jurnalistică.
I-au informat că execută un mandat de arestare european și că va trebui să plece cu ei. Prințul și-a apărat inocența și a cerut să meargă în camera lui pentru a lua documente care să îi dovedească nevinovăția înainte de a fi dus. Dar ofițerii au refuzat să cedeze.
„Nu m-au ascultat, m-au luat pur și simplu și m-au băgat în mașină pentru a fi arestat”, a declarat Prințul Paul pentru POLITICO într-un interviu telefonic din Malta, unde a fost forțat să rămână luni de zile ca obiect al unui război juridic între țările UE.
Terenuri regale
Arestarea a dat startul celui mai recent capitol al unei extraordinare saga legală, care se întinde pe decenii și mai multe țări europene.
În centrul său se află Paul, nepotul în vârstă de 76 de ani al unuia dintre ultimii regi ai României, care a fost vânat pe întreg continentul pentru rolul său într-o schemă de recuperare ilegală a terenurilor regale care au aparținut strămoșului său.
Alți implicați în complot includ un magnat israelian al diamantelor, fostul șef de cabinet al unui prim-ministru român care a fost închis cândva pentru corupție și o baterie de birocrați mituiți.
Sursa citată a vorbit exclusiv cu prințul, soția sa și avocații săi și a analizat mii de pagini de documente legale, hotărâri judecătorești și transcrieri ale conversațiilor interceptate, pentru a dezvălui o poveste complexă și adesea bizară de succesiune și înșelăciune care implică una dintre cele mai obscure familii regale ale Europei.
Colegi de clasă cu regele Charles
La mai puțin de o oră cu mașina la nord de București se află întinsă Pădurea Snagov.
Un pod se conectează la o mică insulă de pe malul lacului, permițând turiștilor să viziteze o mănăstire medievală renumită pentru pretenția sa de a fi locul final de odihnă al lui Vlad Țepeș.
O parte din pădure a aparținut cândva Regelui Carol al II-lea al României, care a domnit timp de un deceniu între 1930 și 1940. A fost confiscat, la fel ca toate pământurile regale, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către guvernul fascist și apoi de către comuniștii de la conducere, care au desființat monarhia în 1947.
Defuncta familie regală a României avea să petreacă mai bine de 40 de ani în exil, împrăștiată în toată Europa – inclusiv Paul, care s-a născut la Paris în 1948 din Mircea Hohenzollern, fiul cel mare al regelui Carol al II-lea și o femeie de rând. Căsătoria lor a fost anulată la scurt timp după nașterea lui Paul.
Paul a crescut în Franța și a fost educat la internate de elită din Regatul Unit – a fost în același an cu regele Charles, cu care este înrudit îndepărtat, la Gordonstoun – și nu a pus piciorul în România decât la 40 de ani.
Revenirea acasă a fost posibilă abia în 1989, când românii au dat jos regimul comunist după o jumătate de secol de dictatură, într-o scurtă și violentă revoluție care a culminat cu executarea dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției sale de Crăciun.
Cu căderea comunismului, Paul – care nu era cetățean român, deși pașaportul său britanic, văzut de POLITICO, îl înregistrează ca Paul Philip al României – s-a întors imediat în țara pe care strămoșii săi o conduceau odată.
S-a alăturat unui zbor umanitar britanic către București în ianuarie 1990 și s-a mutat ulterior în capitală împreună cu soția sa americancă, Lia.
Însă revenirea prințului exilat, un dealer de artă care nu vorbea românește, nu a fost pe placul tuturor.
Deși monarhia nu a fost restaurată niciodată, guvernul a acordat ramurii principale și populare a familiei regale – condusă inițial de unchiul lui Paul, Regele Mihai I, și astăzi de fiica regelui, Margareta – un rol ceremonial, permițându-le să folosească Palatul Elisabeta din București ca reședință oficială.
Aranjamente similare au fost făcute între guverne și foste familii regale în alte țări, precum Muntenegru.
Probleme de legitimitate
Cu toate acestea, Paul este înstrăinat de familia regelui Mihai I. În ciuda deciziilor curților portugheză și franceză din anii ’50 și ’60 care l-au recunoscut pe tatăl său drept fiul legitim al regelui Carol al II-lea, precum și a unei hotărâri judecătorești românești din 2012 care confirma linia regală a lui Paul, pretenția sa regală nu a fost niciodată pe deplin acceptată în țara sa natală, nici măcar de familia extinsă, din cauza anulării căsătoriei bunicului său cu bunica sa.
Dar acest lucru nu l-a împiedicat să încerce să-și croiască un rol în viața publică românească.
Prințul a candidat la președinția României în anul 2000, dar a obținut doar 50.000 de voturi, aproximativ 0,5% din totalul votanților.
Refuzați să aibă propriul palat, el și Lia și-au transformat ulterior conacul cu cinci etaje din București într-un fel de curte regală umbrită, găzduind demnitari, ambasadori și celebrități minore.
Când un afacerist înstărit cu conexiuni la fostul prim-ministru român l-a abordat pe Paul cu o ofertă de a-l ajuta să recupereze vechile terenuri regale, aceasta a fost o oportunitate de aur de a-și afirma titlul o dată pentru totdeauna.
Intrarea lui Steinmetz
În anul 2006, Remus Truică, fost șef de cabinet al controversatului fost prim-ministru Adrian Năstase, i-a invitat pe Paul și soția sa la proprietatea sa de la malul lacului, în apropierea pădurii Snagov.
În luxoasa vilă, potrivit unor documente judiciare consultate de POLITICO, Truică – el însuși un puternic om de afaceri și milionar – le-a propus o afacere.
Compania sa, Reciplia SRL, putea ajuta la recuperarea terenurilor ancestrale contestate ale lui Paul – Pădurea Snagov și Ferma Regală Băneasa, fostă proprietate a coroanei, aflată în apropiere de București – în numele prințului și îi putea plăti un avans de 4 milioane de euro, dacă Paul îi ceda în schimb între 50 și 80% din proprietăți companiei Reciplia.
Terenurile, extrem de râvnite de dezvoltatori, erau evaluate la un total de 145 de milioane de euro, potrivit autorităților române.
Truică l-a asigurat pe prinț că are influență asupra oficialilor locali și presei, și că orice politician care le-ar sta în cale „nu va fi reales”, potrivit documentelor judiciare.
Paul a declarat pentru POLITICO că Truică „avea un CV foarte bun în domeniul imobiliar și investițiilor” și că nu bănuia că afacerea va încălca legea. Prințul a acceptat aranjamentul, încasând avansul în câteva săptămâni.
Fisurile în relație au apărut când Paul a aflat că Truică făcea parte dintr-un grup cu un miliardar israelian, Benyamin Steinmetz, și mâna sa dreaptă, Tal Silberstein, care urma să devină consilier politic al cancelarului austriac Christian Kern.
În realitate, cel care finanța planul de recuperare a vechilor terenuri regale era Steinmetz, un magnat minier cu o avere inițială făcută din diamante africane, nu Truică, așa cum fusese indus să creadă Paul.
Reciplia era deținută în proporție de aproape 90% de Steinmetz, iar Truică era un acționar minoritar, potrivit documentelor judiciare.
Îngrijorat că este „păcălit”, așa cum a declarat pentru POLITICO, el a mers în cele din urmă la poliție în 2015 pentru a depune o plângere. „Nu credeam că am făcut ceva greșit”, a spus el. „Mă simțeam ca cel care nu și-a primit proprietățile înapoi”.
Până atunci, autoritățile se apropiau deja de prinț, Truică, Steinmetz și un grup de conspiratori, inclusiv avocații celor trei bărbați și o serie de oficiali locali corupți, implicați în restituirea ilegală a vechilor terenuri regale.
Brațul lung al legii
Într-o dimineață geroasă de decembrie 2020, în timp ce ceața învăluia o stradă liniștită din București, poliția a dat buzna în casa lui Paul.
Curtea Supremă de Justiție tocmai condamnase în lipsă prințul și pe conspiratorii săi pentru corupție, anulând o achitare anterioară și acordându-le pedepse cu închisoarea de la trei la șapte ani. Ofițerii veniseră să-l aresteze.
Lia, soția lui Paul, a deschis ușa în jurul orei 5:30 dimineața și le-a spus că nu este acasă. El plecase într-o călătorie în Portugalia, a spus ea, și nu știa când se va întoarce. La scurt timp după aceea, o fotografie a prințului a apărut pe site-ul Interpol.
Oficial, era un fugar.
Sentința Curții Supreme de Justiție, care are sute de pagini și a fost obținută de POLITICO atât în română, cât și în engleză, explică metodele obscure prin care conspiratorii lui Paul și-au folosit conexiunile pentru a determina oficialii locali să transfere proprietățile către prinț.
Mită la drumul mare
Într-un exemplu, Truică a așteptat până când directorul unui departament forestier a fost înlocuit cu un prieten și apoi l-a rugat pe acesta să acorde posesiunea Pădurii Snagov prințului în schimbul a 1.000 de metri pătrați de teren, în valoare de 50.000 de euro. În alt caz, Truică l-a mituit pe șeful unui institut agricol cu o excursie la Monaco, ducându-l pe oficial și pe soția sa la un restaurant cu stea Michelin în Monte Carlo și la o plimbare cu barca.
Transcrierile unor convorbiri telefonice interceptate dintre Steinmetz și Truică arată că miliardarul israelian era dornic să intre în posesia terenurilor regale românești, solicitând informații periodice.
Vorbind cu Truică în octombrie 2007 din Belgrad, Steinmetz s-a lăudat: „Snagov este al nostru”.
Iar în mai 2008, Truică l-a asigurat pe Steinmetz că și cealaltă proprietate, ferma regală Băneasa, le va aparține în curând, odată ce oficialii locali vor accepta să îi acorde terenul lui Paul.
„Și după aceea este într-adevăr al nostru?”, l-a întrebat Steinmetz.
„Da, este 100% al nostru, este ca mașina ta, este a ta”, a răspuns Truică, râzând.
Rolul lui Paul în complot a fost mai limitat, dar nu mai puțin central, potrivit autorităților.
„Deși nu era membru al grupului infracțional organizat” care făcea treaba murdară de mituire a funcționarilor, „a făcut parte din grupul de interese care gravita în jurul său și care urmărea intrarea ilegală în posesia unor bunuri aparținând statului român. ”, a constatat instanța.
„Mânat de dorința de a se îmbogăți, prin invocarea legăturii cu fostul rege Carol al II-lea, și știind că bunurile revendicate nu pot fi obținute în mod legal, inculpatul [Paul României] a acceptat” să facă parte din complot, care a costat statul 145 milioane de euro, valoarea terenului.
Schemă sofisticată de escrocare
În cele din urmă, lista persoanelor condamnate în acest complot este la fel de lungă pe cât de bizară.
Ea include pe Paul, prințul fantomă al României; pe șeful de cabinet al unui fost prim-ministru corupt, Truică; pe miliardarul israelian de diamante, Steinmetz; și pe o serie de oficiali locali care au acceptat mită în schimbul transferului a zeci de hectare de teren deținute de stat către Paul.
Toți aceștia, potrivit deciziei Înaltei Curți de Justiție din România, au fost implicați într-o schemă sofisticată de escrocare a statului pentru terenuri care au aparținut cândva regelui. În total, 19 persoane au fost condamnate la închisoare.
Un purtător de cuvânt al Agenției Naționale de Integritate, care a instrumentat cazul, a declarat pentru POLITICO că anchetatorii care au lucrat la anchetă nu mai fac parte din agenție și a refuzat un interviu.
Paul a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare, Truică la șapte ani și încarcerat, iar Steinmetz la cinci ani. Acesta din urmă a fost arestat în Grecia, apoi în Cipru, unde a reușit să respingă cererile de extradare ale României pe motiv că condițiile din închisorile românești sunt inumane, potrivit deciziilor instanțelor din Atena și Nicosia, obținute de POLITICO.
