Liderii NATO se reunesc marţi şi miercuri la Vilnius, în Lituania, încercând să se pună de acord asupra relaţiilor pe care le vor avea cu Ucraina şi asupra mesajului pe care îl vor transmite Moscovei.
NATO a fost formată în 1949 cu scopul principal de a contracara riscul unui atac sovietic asupra teritoriilor aliate.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, care este aşteptat să participe la summit, doreşte o invitaţie clară de a se alătura alianţei după ce războiul Rusiei împotriva Ucrainei se va încheia, precum şi garanţii de securitate până la acel moment. Kievul păstrează încă gustul amar al Declaraţiei summitului NATO de la Bucureşti, din 2008, în care unii au văzut premisele care au încurajat Rusia să-şi afirme ambiţiile hegemoniste în faţa unui Occident considerat prea prudent sau prea naiv.
Ca şi la Bucureşti, şi acum sunt două viziuni, deşi unii actori au schimbat tabăra, dar diviziunile se conturează în jurul aceleiaşi întrebări: ce mesaj trebuie transmis Rusiei, cât de ferm, până unde se poate merge şi ce ar trebui să conţină Declaraţia finală.
Oficialii care lucrează pentru a conveni asupra formulării comunicatului final al summitului – care trebuie să fie acceptabil pentru toţi cei 31 de membri ai alianţei – au făcut progrese luni, ceea ce a sporit speranţa că se va ajunge la un acord atunci când discuţiile se vor relua marţi, potrivit diplomaţilor.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că a prezentat un pachet care include eliminarea cerinţei unui Plan de acţiune pentru aderare (MAP) – o listă de obiective politice, economice şi militare pe care alte state din Europa de Est trebuia să le îndeplinească înainte de a adera la alianţă. „Sunt absolut sigur că vom avea unitate şi un mesaj puternic privind Ucraina”, a declarat luni Stoltenberg reporterilor de la Vilnius.
Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a scris pe Twitter că a existat un consens între aliaţi pentru a renunţa la MAP, dar a adăugat: „Este, de asemenea, cel mai bun moment pentru a oferi claritate cu privire la invitaţia adresată Ucrainei de a deveni (membru)”.
Bătălia pentru o frază
Membrii NATO din Europa de Est, aflaţi sub controlul Moscovei timp de decenii în secolul trecut, au susţinut apelul Kievului pentru o cale clară de aderare. Alţii, cum ar fi Statele Unite şi Germania, au fost mai prudenţi, ferindu-se de orice mişcare de care se tem că ar putea atrage NATO într-un conflict direct cu Rusia şi ar putea declanşa un război global.
Afirmaţiile că „locul de drept al Ucrainei este în NATO” şi că va adera „atunci când condiţiile o vor permite” se numără printre frazele discutate pentru textul final, spun diplomaţii.
Unii dintre aliaţii estici ai Ucrainei doresc să fie inclus cuvântul „invitaţie” sau „invită”, negocierile concentrându-se, de asemenea, pe condiţiile pe care Ucraina ar trebui să le îndeplinească pentru a adera la NATO şi pe modul în care ar trebui să fie urmărit progresul său.
La summitul de la Bucureşti din aprilie 2008, după multe dispute, NATO a declarat că atât Ucraina, cât şi Georgia vor adera la alianţa condusă de SUA – dar nu le-a oferit niciun plan pentru a ajunge acolo.
Preşedintele Vladimir Putin a citat expansiunea NATO spre graniţele Rusiei din ultimele două decenii ca motiv pentru decizia sa de a-şi trimite forţele armate în Ucraina la 24 februarie 2022. NATO a declarat că este o alianţă defensivă care nu reprezintă o ameninţare pentru Rusia.
Aderare la orizont
Vorbind alături de Stoltenberg, preşedintele lituanian Gitanas Nausėda a declarat luni că o perspectivă de aderare este extrem de importantă pentru Ucraina, care „se luptă eroic cu monstrul rusesc de aproape un an şi jumătate”. „Trebuie să evităm ca aderarea Ucrainei să devină doar un orizont”, a spus el. „Cu cât mergi mai mult spre el, cu atât este mai departe”, a explicat Nauseda.
De asemenea, cei mai mari susţinători occidentali ai Ucrainei încă mai finalizau un cadru comun pentru a permite garanţii de securitate pe termen lung pentru Kiev din partea aliaţilor individuali, dar ar putea aştepta până după summit pentru a le anunţa – pentru a clarifica faptul că nu vin din partea NATO – spun diplomaţii europeni.
Un subiect de dispută a fost scos însă de pe masa summitului luni seara, când preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a fost de acord să înainteze parlamentului candidatura Suediei pentru a adera la NATO, după discuţii cu Stoltenberg şi cu premierul suedez Ulf Kristersson.
