În 1958, premierul britanic Harold Macmillan observa că „jaw, jaw is better than war, war” – adică dialogul este preferabil luptei armate.
Macmillan cunoștea bine realitățile diplomației și ale războiului: fusese grav rănit în Primul Război Mondial, iar ca premier a gestionat amenințările nucleare ale Războiului Rece, inclusiv criza rachetelor din Cuba.
John F. Kennedy, președinte al SUA în timpul acelui episod aproape catastrofal, înțelegea și el importanța dialogului diplomatic și brutalitatea conflictului, după ce își rănise grav spatele în Marina SUA în 1943.
Andrew Mitchell, fost ministru în guvernul britanic, se teme că înțelepciunea unor lideri precum Kennedy și Macmillan, născută din experiențele războiului, s-a pierdut tocmai când este cea mai necesară.
„Lumea a uitat lecțiile Primului Război Mondial, când milioane au fost măcelăriți, iar generația bunicilor noștri a spus că nu putem permite să se întâmple din nou”, afirmă el, pentru Politico.
Există teorii academice care susțin că războaiele definitorii apar la aproximativ 85 de ani, pe măsură ce generațiile uită lecțiile predecesorilor. Asta ar însemna că ne-am apropia de unul.
Mitchell avertizează că, deși există tot mai multe semne că lumea se îndreaptă într-o direcție periculoasă, guvernele au uitat valoarea dialogului diplomatic.
Occidentul taie din diplomație și ajutor extern, dar majorează masiv bugetele militare
Eroziunea instinctului diplomatic se vede nu doar în retorică, ci și în bugete. Țările occidentale reduc investițiile în „soft power” — tăind ajutorul extern și rețelele diplomatice — în timp ce realocă resurse către apărare.
• În 2024, cheltuielile militare au crescut cu 9,4%, atingând cel mai mare nivel global din istorie, potrivit Institutului Stockholm pentru Cercetarea Păcii.
• În contrast, ajutorul pentru dezvoltare (ODA) a scăzut cu 9% în rândul celor mai bogați donatori ai lumii, conform OCDE.
Pentru prima dată în aproape 30 de ani, Franța, Germania, Marea Britanie și Statele Unite și-au redus simultan bugetele pentru ajutor extern în 2025 — și se pregătesc să o facă din nou în 2026.
În paralel, corpuri diplomatice se micșorează, după ce Donald Trump a redus masiv personalul Departamentului de Stat.
Experții avertizează că, pe măsură ce Occidentul se retrage, actori ostili precum Rusia, China și Turcia ocupă vidul de influență în Africa și Asia — ceea ce poate crea un mediu global mult mai periculos.
Reînarmarea accelerată: „Pace prin forță” sau drumul spre conflict?
Cheltuielile militare cresc peste tot. China și-a majorat bugetul apărării cu 7% între 2023 și 2024. Rusia și-a crescut cheltuielile cu 38%.
Temerile europenilor că Trump ar putea abandona NATO au dus la un nou obiectiv: 5% din PIB pentru apărare până în 2035.
Reînarmarea a început însă înainte de revenirea lui Trump la Casa Albă, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina. Europa și-a crescut bugetele militare cu 17% în 2024 și cu 83% din 2015 încoace.
Susținătorii acestei tendințe spun că o armată puternică descurajează agresorii. Ursula von der Leyen a spus în martie: „Este momentul pentru pace prin forță.”
Criticii avertizează că o cursă a înarmării duce inevitabil la război — dar unii experți contrazic argumentul: „Armele nu ucid. Guvernele ucid”, spune Greg Kennedy, profesor la King’s College London.
Cum plătesc guvernele pentru reînarmare: tăieri masive ale ajutorului extern
În condițiile presiunilor bugetare, marile economii au început să sacrifice ajutorul extern și diplomația pentru a finanța armatele.
Trump a dat tonul: imediat după revenirea la Casa Albă, a înghețat miliarde în ajutor extern și a anunțat tăieri de 90% la contractele USAID, devastând ONG-urile umanitare care depind de finanțare americană.
O estimare sugerează că aceste tăieri ar putea provoca 14 milioane de decese premature în cinci ani, multe dintre ele în Africa Subsahariană.
Marea Britanie a urmat aceeași direcție. Premierul Keir Starmer a anunțat creșterea bugetului apărării — și finanțarea acesteia prin reducerea ajutorului extern la doar 0,3% din venitul național brut.
Decizia a provocat o revoltă internă în partidul laburist. Ministrul britanic pentru ajutor internațional, Anneliese Dodds, și-a dat demisia, acuzând că Starmer „calcă pe urmele lui Trump”.
