Când Volodimir Zelenski a fost întrebat dacă este îngrijorat de încercările rusești de a-l ucide, el a răspuns că nu își poate permite să fie.
„Dacă m-aș gândi constant la asta, m-aș închide, la fel ca Putin acum, care nu-și părăsește buncărul”, a spus liderul ucrainean într-un interviu pentru CNN luna trecută. „Desigur, gărzile mele de corp ar trebui să se gândească cum să prevină acest lucru, iar aceasta este sarcina lor. Nu mă gândesc la asta.”
Deși este o întrebare pe care, de înțeles, Zelenski nu este dornic să o contemple, este și una pe care susținătorii săi din țară și din străinătate nu își pot permite să o ignore. De când a respins o ofertă de evacuare spunându-le potențialilor săi salvatori americani „Am nevoie de muniție, nu de un taxi”, președintele ucrainean a jucat un rol cheie în strângerea sprijinului internațional pentru lupta împotriva Rusiei, scrie Politico.
Nu e de mirare că parlamentarii ruși și bloggerii militari ultranaționaliști au format un adevărat cor cerând ca el să fie vizat. Statutul lui Zelensky ca simbol al a ceea ce Occidentul vede ca o luptă dreaptă, capacitatea lui de a-și implora și de a-și mustra aliații până când obține ceea ce vrea, dorința de a-și năzui drumul către ședințe foto din prima linie și apariții parlamentare – toate acestea l-au transformat în ținta numărul unu pentru ruși.
La câteva săptămâni după invazia pe scară largă a lui Vladimir Putin din februarie 2022, un consilier de top al lui Zelenski, Mihail Podolyak, a dezvăluit că au avut loc cel puțin zece tentative de asasinat asupra șefului său de către echipele rusești de sabotaj și informații, inclusiv ceceni și mercenari Wagner care încercau să pătrundă în cartierului guvernamental puternic păzit și monitorizat al Kievului.
Zelensky însuși a deschis o întâlnire Zoom cu senatorii americani la scurt timp după invazie, spunând că ar putea fi ultima dată când îl vor vedea în viață.
În mod clar, riscurile sunt acum mai mici decât au fost în primele săptămâni haotice de război, când tancurile rusești atacau capitala ucraineană și puțini credeau că națiunea asaltată va supraviețui. Dar nimeni din guvernul ucrainean sau din parlamentul țării nu se îndoiește că pericolul rămâne mare.
În martie, au existat apeluri reînnoite ca Zelenski să fie ucis după ce sabotori ruși susținuți de partea ucraineană au năvălit peste graniță și au invadat două sate rusești din regiunea Brânsk. Deputatul Mihail Delyagin a spus că „singurul răspuns normal” la incident este „eliminarea imediată a lui Zelenski”.
Din cauza amenințării care planează asupra vieții lui, vizitele lui Zelenski în străinătate sunt planificate în cel mai mare secret. Oficialii ucraineni au fost furioși în februarie anul trecut, când o vizită planificată la Bruxelles a fost divulgată cu trei zile înainte de sosirea lui preconizată, punându-i în pericol călătoria. În mod similar, guvernul bulgar s-a îngrijorat că o călătorie ar putea fi anulată luna trecută, după ce detalii au apărut în presă.
Și, desigur, Kremlinul are un istoric terifiant în operațiuni de asasinare. Gândiți-vă la Alexander Litvinenko, un ofițer rus de informații care a dezertat în Regatul Unit și a fost otrăvit cu radiații în 2006, sau la otrăvirea eșuată cu Novichok din 2018 a lui Serghei Skripal, un agent dublu britanic din Salisbury, Anglia.
Succesiunea constituțională
Având în vedere miza și riscul, nu este de mirare că oficialii ucraineni tind să respingă cererile de a discuta ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar reuși – sau refuză să se exprime, îngrijorându-se că subiectul pare mult prea macabru.
Și totuși, în ciuda reticenței de a se angaja public la un răspuns la întrebarea: ”ce s-ar întâmpla dacă?”, există un plan în vigoare, potrivit interviurilor cu oficiali și parlamentari ucraineni, precum și cu analiști.
Într-adevăr, secretarul de stat al SUA Antony Blinken a spus: „Ucrainenii au planuri în vigoare – despre care nu voi vorbi sau nu voi intra în detalii – pentru a se asigura că există ceea ce am numi „continuitate a guvernului” într-un fel sau altul”, a declarat el pentru CBS News anul trecut.
Formal, conform constituției, linia succesorală este clară. „Atunci când președintele nu își poate îndeplini atribuțiile, președintele Radei Supreme a Ucrainei [parlamentul ucrainean] îi preia responsabilitățile”, a declarat Mykola Knyazhytsky, un parlamentar de opoziție din orașul de vest Lviv. „Prin urmare, nu ar exista un vid de putere.”
Președintele Radei Supreme — Ruslan Stefanchuk, membru al partidului Slujitorul Poporului al lui Zelenski — nu are un rating deosebit de mare de încredere în sondajele de opinie. Este în jur de 40 la sută, mai puțin de jumătate din cea a lui Zelenski. Și nu este popular printre parlamentarii opoziției.
„Dar nu cred că contează”, a spus Adrian Karatnycky, un membru senior nerezident la Centrul Eurasia al Consiliului Atlantic. „Există o echipă de conducere puternică și cred că vom vedea un guvern colectiv”, a adăugat el.
Cel mai probabil, consiliul guvernamental ar fi format din Stefanchuk ca personaj, alături de Andrii Yermak, fostul producător de film și avocat care este șeful biroului președintelui, ministrul de externe Dmytro Kuleba și ministrul apărării Oleksii Reznikov. Valery Zalujni va rămâne ca general de vârf al țării.
Karatnycky a spus că ar spera să vadă un rol pentru personalitatea TV Serhiy Prytula, care acum conduce inițiative caritabile majore și are un rating ridicat de încredere a publicului.
„Țara a atins un punct de solidaritate și unitate națională foarte substanțială, așa că dacă lui Zelenski i s-ar întâmpla ceva teribil, nu ar fi atât de decisiv pe cât ați putea crede”, a spus Karatnycky, autorul cărții „Battleground Ukraine: From Independence to the Russian War”.
El a menționat că Ucraina a creat „o mașinărie administrativă, militară și diplomatică bine perfecționată”. „Nu vreau să spun că Zelenski este irelevant pentru asta”, a adăugat el. „Dar cred că unitatea țării este indispensabilă”.
